Ajung la Bucuresti unde ma asteapta tatal Adelei, cu o valiza cu destinatia Finlanda, cu "terroirs" din Ro. E o valiza grea, dar pe care ma simt bucuroasa si mandra sa i-o pot duce. Ma conduce la Carmen si Stefan, in Pantelimon, unde trebuie sa imi petrec noaptea, pana la 4 dimineata. Pe cei doi ii gasesc planuind cateva noi calatorii, fiind promotii la Wizz air... Dupa 3 ore de somn, ma ridic chiauna si merg spre aeroport. Din pacate banda de transport bagaje nu functioneaza si zeci de oameni stau la coada la Lufthansa, agitati. Sunt si eu agitata caci trebuie sa prind din Munchen legatura spre Helsinki.Dupa o sperietura zdravana, legata de greutatea bagajului si modul in care as putea sa i-o reduc, ma indrept in sfarsit spre avion. Zbor pe langa Bucegi, Fagaras, in sus pe v. Oltului.... si de aici nu mai stiu. Aproape de Munchen, cei de pe partea cealalta a avionului admira Alpii... sunt superbi si inima-mi tresalta... nu pot decat sa-i invidiez pe cei care au parte de asa priveliste!
And here we goooooo:
20 mai- marti
Adela ma culege din autobuzul care vine de la aeroport, in fata garii din Helsinki, undeva pe la pranz. Mergem acasa sa lasam bagajul, apoi revenim in centru, pentru a vedea un fost cartier muncitoresc, Kallio, care acum infloreste sub cultura hipstereasca ( mna, ca sunt si eu in trend cu lumea :D). Este plin de tineri intreprinzatori, buticuri, magazine de vestimentatie si alte accesorii hand-made, sexshop-uri. Are si cele mai multe baruri din lume, de-a lungul unei strazi. Pe deal se afla o biserica Art Nouveau cu o silueta foarte zvelta si un mic cartier (in cartier), numit Torkkelinmäki, cu imobile construite pe la sfarsitul anilor 20', asezate aproape perfect perimetral, in jurul unei curti imense, circulare.
Daca ar fi sa aleg cateva imagini specifice pentru Helsinki, Torkkelinmäki ar fi una din ele, cu ansamblul de cladiri, dar si cu parcurile cu multa verdeata si lespezi imense de piatra naturala, iesind din pamant, cu siguranta un "natural landmark" al Finlandei.
Trecem in Toolo, un alt cartier cu imagine asemanatoare.
 |
| Parc in mijlocul unui ansamblu de locuinte. Interesant :D |
 |
| Helsinki vazut din Torki (hotel) |
21 mai- miercuri:
Este singura zi in care vremea nu ne lasa sa ne plimbam cat am vrea si in care aflu foarte multe informatii generale despre Finlanda. Este perfect sa o am pe Adela alaturi, care si-a luat foarte in serios rolul de ghid. Trebuie sa recunosc ca e prima data cand testez avantajele unor ture cu un cunoscator. Aflu multe lucruri, de la limba (de exemplu ca ei dubleaza si vocalele, astfel ca opera se scrie Ooppera, sau Europa Euroopaa, dar si ca nu au cateva litere din alfabetul international, cum ar fi b sau z) pana la felul in care petrec locuitorii din Helsinki, festivale (urmeaza sa mergem in Kumpula, sambata, cand toata lumea scoate lucrurile pe care nu le mai foloseste la vanzare, in locuri publice), vreme, durata zilei si a noptii. Limba face parte din grupa ugro-finlandeza, e o maghiara armonioasa si calma cu ceva cuvinte sunand foarte copilaresc, gen liput- pentru bilete sau anumite denumiri de locuri: Haukalampi.... in rest... n-am inteles nimic din ea.(Puteti banui asta, pana si Finlanda se numeste Suomi, deci...nicio sansa sa prinzi ceva din zbor)
Ajungem dupamasa acasa, impinse de ploaie. Iesim la apus (la 11 noaptea) spre capatul insulei Laajasalo, pe care locuieste Adela. Nu atingem locul vizat, insula este extrem de mare si are parcuri de tip englezesc superbe, din care se deschid panorame spre centrul Helsinkiului si spre marea Baltica. In parc sunt si case vechi, cu aspect de conace, din lemn, cum construiau aristrocratii secolului trecut, insa, acest cartier rezidential, este format azi din case simple cu sarpanta in doua ape, cu inaltime mica (maxim P+1), amplasate, parca, in padure.Casa in care locuim este, pentru mine, un model de arhitectura. Realizata de tatal Annei, gazda noastra, arhitect in perioada functionalista, casa prezinta aceasi sensibilitate si minimalim specific finlandezilor. Este prima data ca locuiesc intr-o asemenea casa, ii admir finisajele, planul deschis, mirosul, caldura. Dar cel mai mult admir natura, caci casa te invita sa privesti afara. Camera Adelei este cea mai speciala: prin geamurile mari (care ocupa cea mai pare parte din inchiderile casei) perspectiva se deschide asupra unul bolovan imens, care strajuieste acolo de cand lumea si pe care arhitectul nu a vrut sa-l mute, ci a adaptat totul dupa nazbatiile naturii.
22 mai- Nuuksio National Park
Plec singura spre aceasta destinatie. Din fata de la Kiasma (Muz. de Arta Contemporana), iau un bus, care ma lasa putin mai repede jos decat mi-as fi dorit eu, adica, in fata centrului de informare principal al parcului. De aici pleaca cateva trasee, dar nici unul nu se numara printre cele recomandate de o prietena a Adelei, cunoscatoare a zonei. Ma indispun putin deoarece e tarziu (aproximativ 11 am) si ma uit pe o harta de amatori, lipita de una din anexele centrului de informare, din care, nu pricep nimic altceva decat locul in care ma aflu eu. Centrul de informare e plin de persoane, profesori veniti cu clasele lor, eu ma grabesc, n-am de gand sa admir cine stie ce animale impaiate, asa ca hotarasc sa ma adresez unor persoane pt a ma ghida. Sunt foarte simpatici si se ofera sa ma duca cu masina la intrarea pe forestierul care duce la urmatorul punct de informare (Haukkalampi), de unde chiar incep traseele.
Aleg se parcurg doua trasee (evident, unul nu-mi ajunge :)) ). Sunt trasee tematice, circuit in general, foarte bine si dragut amenajate. Pe primul dintre ele, cel albastru, l-am ales pentru "denivelarea maxima " (maxim 150 m diferenta de nivel de urcat), iar pe cel de-al doilea deoarece are cele mai multe lacuri. ( e si cel mai lung, 7 km). Padurea este foarte prietenoasa, luminoasa. Este formata cu preponderenta din mesteacan si pin, iar solul este acoperit fie de muschi, fie de lespezi mari de piatra. Radacini groase traverseaza cararea. Parasesc deseori marcajul pentru a vedea lacurile din alte perspective, pentru a cauta linistea si a surprinde pasarile, fauna. Pot admira insa doar niste pescarusi, dintre care unul in cuib, mai multe tipuri de rate, o gramada de pitigoi, mierle... si un sarpe. Visez eu la veverita lor zburatoare, simbol al parcului, sau la un elan... dar n-am asemenea bafta, sa le vad. Cu siguranta ma voi satura de elani cand voi ajunge sa vad Laponia.(candva :)) )
La intoarcere, fata de la centrul de informare Haukkalampi, de unde am luat o harta proasta (dar gratis) si suficienta ptr turul marcat pe care l-am facut, se ofera (absolut singura) sa ma duca in Helsinki, in mijlocul orasului. Pot sa va spun ca am ramas impresionata de oamenii pe care i-am intalnit, foarte deschisi si draguti. Am sporavait tot drumul cu ea despre padurile Finlandei, despre obligativitatea de a invata suedeza in Finlanda, despre cat de bine vorbesc engleza toti oamenii, indiferent de generatia din care fac parte.Daca tot va povestesc despre oameni, trebuie sa spun ca eu am iubit stilul colorat in care se imbracau, neglijenta imbinata cu naturaletea, felul in care se "aranjau" si isi exprimau personalitatea. Cu siguranta printre ei se incadreaza si Anna... pe care
Ade o mai mustruluieste in gand "ca niciodata nu pune un lucru in acelasi loc", dar care are un suflet foarte mare si un farmec extraordinar! Asa vreau sa imbatranesc si eu: relaxata si senina, fara stresul banalitatilor (cum ar fi de exemplu freza ei, care deseori mi se parea ca i-o face perna).
Si ei au traditiile lor, fac foarte multe jucarioare din lana... iar ptr mine Anna a facut o pisicuta!
Cred ca numai niste nordici ar putea sa astepte 10 minute bus-ul la 1 noaptea la 11 grade, linistiti, butonand telefonul, in tricou fara maneca si picioarele goale!
Nu vreau sa uit sa-l mentionez pe soferul autobuzului cu care am ajuns la gara in ultima seara, care s-a oferit sa-mi duca valiza cateva peroane mai incolo!
23 mai- vineri
V-am vorbit despre stilul colorat. Pret-a porter-ul cel mai renumit este Marimeko, care ilustreaza idealul nordic: flori, coronite din flori, culoare, lumina, elfi si zane blonde. Vad defilarea acestei case de moda pe Esplanada, deoarece se implinesc 50 ani de cand a luat fiinta.
Imprumutam o bicicleta ptr mine de la o prietena a Adelei (una tipic finlandeza, de oras, cu frana de picior si lantul perfect ruginit si uscat). Ne regrupam la Kiasma, de unde porneste un traseu bine conturat de bicicleta care duce in Ruoholahti, cartier construit pe situl unei foste fabrici, in vecinatatea portului. Urmeaza o parte de traseu care se strecoara de-a lungul bratelor prelungi ale Helsinkiului, intinse spre mare, extrem de variate ca si arhitectura. Trecem de la cartiere noi, la cartiere in constructie, care inlocuiesc pe zi ce trece vechiul port, apoi pe langa Eira, oaza de liniste cu aer de anii 20', cu peisaj spectaculos spre zecile de insule pietroase care ies cu indrazeala din mare de-o parte si monolitii Art Nouveau de cealalta parte.Urmeaza sa trecem pe langa cateva ambasade importante si zeci de graffiti foarte finlandeze.
 |
| Adela si relatia cu Aalto |
 |
| Cladirea lui Aalto din apropierea Catedralei Ortodoxe Rusesti |
 |
| Atmosfera pe Suomenlinna- cartierul de locuit |
 |
| Gaste Canadiene |
Pe un grup de insule se intinde Suomenlinna, una din cele mai mari fortificatii de aparare de tip Vauban. Ea a fost construita de suedezi in sec al XVII-lea, impotriva rusilor care isi extindeau teritoriul in sud-estul Finlandei. Ambianta pe insula este speciala: pe de-o parte dezolanta, intre cladirile de locuinte colective, cu cearsafuri intinse in bataia soarelui si gaste canadiene sasaind intrigate, parca asteaptand gerurile si vanturile din timpul iernii. Aici se simte un aer rusesc, sau daca nu, estic. Pe masura ce avansezi spre inima sitului apar multe vestigii, iar insula devine un loc de promenada agreabil, cochet, in cel mai finlandez mod.  |
| Salmiaki |
24 mai - sambata:
Astazi vom merge in Arabia, un cartier nou al Helsinki-ului. Capitala Finlandei este un oras cu dinamica puternica, care se transforma si intinde mai rapid ca niciodata pana acum.
Stilul arhitectural al noilor cartierele... l-as numi noul stil international (nu se intalneste in Ro), cu tot ce inseamna el. Desi nu are legatura cu specificul national, inserandu-se uneori dupa reguli functionaliste, gen aportul de lumina, inaltimea cladirilor, densitatea lor, imobilele sunt facute in asa fel incat sa fie agreabile, sa existe o varietate larga de tipologii de apartamente, astfel incat sa poti alege cea care ti se potriveste cel mai bine. Finisaje variate, console mari, apartamente duplexuri, opere ale unor artisti plastici adosate cladirilor si un spatiul public interesant arata preocuparea arhitectilor si investitorilor pentru cresterea calitatii vietii.
Seara o inchei intr-o scurta plimbare prin Eira, cartierul Art Nouveau de care v-am povestit si inainte.Art Nouveau este un curent care apare la finalul sec al XIX-lea si inceputul secolului XX, cam peste tot in Europa, datorita dorintei artistilor de a se detasa de clasicism, de a gasi o identitate culturala intr-o lume mai buna Arhitectii perioadei sunt artisti totali, ei fiind foarte buni la design interior, decoratii... In Finlanda, el ia numele de Jungend, iar elementele principale definitorii sunt reprezentate de bosajul din piatra de pe fatadele cladirilor (muzeul de istorie, Teatrul National, diferite case) si de prezenta decoratiilor inspirate din legende locale, cu personaje specifice. Foarte des sunt reprezentate animale (statuete) sau basoreliefuri (ramuri si conuri de pin, veverite, bufnite....)
Cred ca am cautat involuntar in Helsinki asemanari cu Rusia. In arhitectura ele exista, dar nu sunt deloc majoritare: Catedrala Ortodoxa Ruseasca, Hotelul Torki si cateva statui si reprezentari de tip socialist.
 |
| Capela Kampi |
Dragii mei, Talinul este capitala Estoniei!
Se afla la doua ore de mers cu vaporul de Helsinki, deci recomand oricui viziteaza capitala Finlandei sa dea o fuga si-n vecini. Si daca poate, ar fi indicat sa nu stea doar 4 ore... ci vreo doua zile cel putin, daca nu e interesat si de vizitarea interioarelor muzeelor, altfel...timpul necesar se lungeste.
Pentru Talin mi-am facut planuri mult mai clare cu ceea ce mi-ar placea sa vad: centrul istoric, cartierul Rotermann si muzeul Kumu.
Din punct de vedere al pulsului locului, cred ca am avut sansa sa-l luam. Cu o populatie ruseasca destul de numeroasa, Talinul este un oras ale carei strazi iti este frica sa le treci pe zebra daca se apropie vreo masina. Exista carari in iarba si tramvaie vechi, dar si estici care se distreaza. Am vazut asta de la inceputul zilei, cand am primit "botezul de Tallinn", respectiv am fost stropite de niste baieti aflati intr-o piscina, cat si noaptea, dupa finala Finlanda- Rusia la hokey: oameni intinsi pe jos de catre politie, cu catusele puse, tineri dansand liberi pe muzica traditionala in Piata Mare.
Centrul istoric
Vechi de cel putin 900 ani, Talinul a fost teritoriu disputat de danezi, suedezi, germani si rusi. Primii care il cuceresc sunt danezii, iar trupele rusesti se retrag de pe teritoriul Estoniei abia in 1994, dupa 5 secole de conflicte.In ciuda diputelor de influenta, orasul reuseste, datorita pozitiei strategice, sa prospere, (apogeul 1361-1494-in perioada Ligii Hanseatice, a marilor activitati de ordin comercial), fiecare noua stapanire punand accent pe intretinerea zidurilor de aparare si adaugarea de noi functiuni si cladiri reprezentative.
Orasul vechi este alcatuit din orasul de sus (Tompeea) si cel de jos, fiecare fiind inconjurat de ziduri de aparare. Ultimele adaugate, au fost cele din secolul 17, bastioane de tip Vauban, care isi pierd rapid rolul si devin gradini publice.
 | ||
| Han in centrul vechi |
Muzeul KUMU
Cladirea este sediul muzeului de arta estoniene. Amplasata in parcul Kadriorg, una din cele mai renumite zone de agrement ale Talinului, in 2006, castiga doi ani mai tarziu premiul pentru cel mai bun muzeu european.Nefiind familiarizate cu artistii estonieni si neavand prea mult timp la dispozitie, am ales sa exploram spatiul curtii interioare si sa intram doar in foyerul muzeului.
Ansamblul, ocupand o suprafata considerabila, este sensibil inserat in sit, micsorandu-i-se amprenta asupra locului si reusindu-se crearea unui spatiu public larg, atragator, cu perspective interesante asupra orasului, parcului si cladirii.
Amenintate de ploaie, ne-am distrat putin cu cateva cadre cu umbrela colorata, lumea de piatra a muzeului si accentele date de vegetatie.
Cartierul Rotermann
Situat intre orasul medieval si port, acest cartier este la baza un fost sit industrial.
