Nu stiam ca aici in Grenoble tramvaiul circula cu program fix in toate statiile, ca si daca are liber traseul nu se misca mai repede...
Ma intalnesc la Maison du Tourisme cu Paul, apoi in masina cu Filip.
Astia suntem toti azi...se anunta un traseu cu cateva cablulete, un pic de catarare, o zi frumoasa, ce mai, un traseu frumos...
Autobuzul pleaca la 7:10 din La Tronche si in jumatate de ora ne lasa in St Pancrasse, pe versantul estic al lui Dent de Crolle. Semnele imi ridica mie iar probleme, dar Paul cunoaste drumul si cu ochii inchisi, deci ma cam las dusa... (rau, stiu!!!)
Urcam prin Pas d'Oeille, nu avem decat un cablu si catararea lipseste. La ora 11 suntem pe varf, peretele lui Dent de Crolle e imens si perspectiva spre Belledonne se deschide, iar, in toata splendoarea. Sunt fericita, Dent de Crolle fiind unul din cei doi munti pe care vroiam sa merg din prima saptamana de cand sunt aici. Si singurul pe care il pot aborda anul asta, dintre ei. Dar poate, de undeva, va aparea si a doua sansa.
Eu insist sa facem un traseu mai lungut caci mereu simt nevoia sa stiu mai mult si mai mult zin zona asta. Deja incep sa ma simt un mic dictionar, realizez ca in doua luni am facut mari progrese in ceea ce priveste zona in care ma aflu. Deci, o luam spre Roches de Bellefont, poate atingem varful Lans du Malissa. Speram, Paul ne incurajeaza ca mergem bine...pana dam de zapada. Aici incepe sa ne fie greu, sa alunecam. Traseul nu era dificil, dar saritul din piatra in piatra, gheata, pamantul inghetat si noroiul ne fac sa intarziem. Dupa ce mai admiram o ora Mont Blanc, pentru ca ne-a ramas timp, dar nu suficient pentru varf, coboram prin Pas de Rocheplane in St Hilaire.
