Vers campagne

En intérêt de service, j’ai fait aujourd’hui une promenade à velo vers Vercors, pour y retrouver quelques maisons traditionelles et de la specificité terroire. La conclusion reste la même que j’en ai dejà, la France est une pays très riche qui a su garder et mettre en valeur son grand patrimoine.  Donc, j’ai retrouvé dans chaque village une très bonne architecture vernaculaire, melangée, malheureusement ,quelques fois, avec des nouveaux bâtiments plus ou moins respecteux à l’endroit ou au fonds bati existent.

Quand je feuilette entre les photos que je veux vous proposer de regarder, je comprends pas qu’est qu’il cherche là, entres eux, les horreurs de l’architecture contemporaine. La France, comme toutes les autres pays a ses lacunes, mais, quelques fois,la choix de les faire connaitre depend de la personne qui les appercoit !

Ça c’etait une constatation, pas un nouvelle manière de regarder ce que m’entoure !

Donc….

Ce-t-a nous de choisir d’être receptifs dans une manière constructive ou pas !

Pour Ale Nitu .....
                            multumesc mult pentru ajutor

Grenoble

Cum......vreme trece, vreme vine... am decis sa ma mobilizez dupa saptamana grea pe care am avut-o si sa fac ceva, sa simt ca este vineri dupamasa, adica, cea mai frumoasa jumatate de zi a saptamanii.
Am ales sa merg la un muzeu, insa asa cum se intampla mai nou, nu am facut-o ptr colectii ci pentru atmosfera. Ei bine, muzeul merita vizitat nu numai pentru reconversio-reabilitare asa cum m-am asteptat eu: daca la un moment dat esti covarsit cu informatii care nu-s chiar cele mai interesante pentru un stain, atmosfera te prinde si viceversa. Oricum, un rezumat ar fi: orasul are origini romane, se numea pe vremea aceea Cularo cu sediile administrative la Vienne. Datorita unui imparat care decide fortificarea orasului, isi va schimba denumirea (dupa numele acestuia), in Gratianopolis. Ceva litere mancate, unele schimbate si iata ca rezulta...varianta frantuzeasca Grenoble. Ceva imi scapa mie din explicatia asta...dar daca istoricii asa sustin...Jos putem vedea urmele uneia din cele mai vechi asezari crestine din zona, descoperita in urma santierului pentru realizarea tramvaiului, un baptisteriu. Mai multe nu mai spun, ci las cateva poze, sa decida fiecare daca i-ar placea sau nu muzeul.

Les Ecrins

Pirinei

Aceasta este prima tura pe anul asta, o tura care pe mine m-a atins la "sufletel", cu cer albastru perfect cum n-am mai vazut parca, cu oameni faini, cu locuri minunate, prinse intr-un anotimp special, cu un pic de aventura, un pic de balaureala, un pic de catarat, gheata si coltari si ,evident, cazare la cort. O tura care te innebuneste, care te face sa uiti de orice probleme ai lasat acasa si sa simti ca traiesti, cel putin la nivel sufletesc, o mare bucurie.

Desi n-am atins varful ( Varful Carlit, 2921 m)  in urma nu a ramas decat amintirea unui week-end perfect. Lipseste doar vederea dinspre nord-vest, dar ceea ce ne-am propus, pentru un traseu inceput aproape de ora 12 ziua era cam dificil de atins si, in definitiv, intotdeauna cumva, trebuie sa lasam dorinta de a reveni. Tura asta dorinta se va naste si din faptul ca nu am putut zari dincolo.

Imi pare rau ca in multe momente cheie bateriile de la aparatul meu foto au cedat, cum ar fi frumosul rasarit care ne-a prins pe drum de fiecare data sau centrul istoric al Montpellier-ului.

Revelion

Adriana, cand imi lipsesti, imi e tare drag sa ma uit la poza asta cu tine.

Craciun 2010

Vine vremea colindelor, a dorintelor care se implinesc si a surprizelor.
Vine vremea datinilor stramosesti, a umblatului din casa-n casa, a bucuriei de a fi impreuna (nucleul: Carmen, Ella, Alex, Stefan, la care se adauga vechi colindatori care nu ne-au uitat si noi membri in fiecare an). Un ritual prin care in fiecare an vestim nasterea Domnului si intarim sentimentul apartenentei noastre la  cultura si civilizatia romaneasca. Din mai multe parti ale Europei, aici, acasa, putem vedea Craciunul ca pe ceva special, departe de bradul american si cadourile frumos ambalate ce ne asteapta si pe noi acasa, la intoarcere, departe de febra magazinelor si caldura caselor in care lumea mananca pana la refuz ceea ce a cumparat in exces.

A fost, ca de obicei, un Craciun in care am colindat pana la 6 dimineata. A fost un Craciun extrem de frumos, cald, care pentru mine s-a incheiat in 27, de Sfantul Stefan, cand am avut parte de o colinda ca la carte.

Multumesc Sebi pentru tot, fara tine mi-ar fi lipsit foarte multe.

Lyon

Cei doi prieteni care m-au gazduit: Bogdan si Miruna.