Excursie cu studioul

Ne-au plimbat in sudul Frantei, ptr a vedea o cariera de unde se extrag blocuri mari de piatra care acum au ca destinatie in special arenele din Arle, iar rebuturile sunt folosite la constructii obisnuite. De exemplu...un gard.. de vreo 60 cm grosime (blocul de piatra masoara 60x80x200)... Dar de ce nu daca vrei sa pastrezi atmosfera mediteraneana si e .... rebut?


Am vizitat o scoala si apoi o manastire ortodoxa(Solan) care au ales sa foloseasca acest material. Cam asta se construieste in Franta azi...din piatra.
Cine are nevoie de texturi de piatra pentru proiecte, am destul de multe, imi scrieti si va trimit, aviz Adriana!

Cariera istorica, va fi amenajata ca muzeu

La Solan, manastire de muieri

Hanyu, colegul meu de proiecte.
Un biet chinez caruia i se terminasera bateriile de la aparatul foto.
Pe fundal se vede constructia noua din blocuri masive de piatra care serveste ca atelier de lucru a manastirii.

Vercors- platou- 2 ture+ Les Ecrins

Va prindeti voi care de unde este ca deja sunteti baieti mari....

Vercors- o tura cu bicicleta, una de trekking.
Les Ecrins- tura de o zi, combinata- coltari + piolet + rachete ; plecare din Col de Lautaret (2058)spre Pics de Combeynot (3156); Ajuns doar pana pe la 2900.


Am o perioada mai aglomerata acum, pe care insa prefer sa o pastrez la cote inalte si in ceea ce tine de miscare... deci nu stau sa dichisesc poze.... sa postez descrieri de tura. Daca are insa careva nevoie de informatii, harta, descriere traseu...astept sa-mi scrie.

Vers campagne

En intérêt de service, j’ai fait aujourd’hui une promenade à velo vers Vercors, pour y retrouver quelques maisons traditionelles et de la specificité terroire. La conclusion reste la même que j’en ai dejà, la France est une pays très riche qui a su garder et mettre en valeur son grand patrimoine.  Donc, j’ai retrouvé dans chaque village une très bonne architecture vernaculaire, melangée, malheureusement ,quelques fois, avec des nouveaux bâtiments plus ou moins respecteux à l’endroit ou au fonds bati existent.

Quand je feuilette entre les photos que je veux vous proposer de regarder, je comprends pas qu’est qu’il cherche là, entres eux, les horreurs de l’architecture contemporaine. La France, comme toutes les autres pays a ses lacunes, mais, quelques fois,la choix de les faire connaitre depend de la personne qui les appercoit !

Ça c’etait une constatation, pas un nouvelle manière de regarder ce que m’entoure !

Donc….

Ce-t-a nous de choisir d’être receptifs dans une manière constructive ou pas !

Pour Ale Nitu .....
                            multumesc mult pentru ajutor

Grenoble

Cum......vreme trece, vreme vine... am decis sa ma mobilizez dupa saptamana grea pe care am avut-o si sa fac ceva, sa simt ca este vineri dupamasa, adica, cea mai frumoasa jumatate de zi a saptamanii.
Am ales sa merg la un muzeu, insa asa cum se intampla mai nou, nu am facut-o ptr colectii ci pentru atmosfera. Ei bine, muzeul merita vizitat nu numai pentru reconversio-reabilitare asa cum m-am asteptat eu: daca la un moment dat esti covarsit cu informatii care nu-s chiar cele mai interesante pentru un stain, atmosfera te prinde si viceversa. Oricum, un rezumat ar fi: orasul are origini romane, se numea pe vremea aceea Cularo cu sediile administrative la Vienne. Datorita unui imparat care decide fortificarea orasului, isi va schimba denumirea (dupa numele acestuia), in Gratianopolis. Ceva litere mancate, unele schimbate si iata ca rezulta...varianta frantuzeasca Grenoble. Ceva imi scapa mie din explicatia asta...dar daca istoricii asa sustin...Jos putem vedea urmele uneia din cele mai vechi asezari crestine din zona, descoperita in urma santierului pentru realizarea tramvaiului, un baptisteriu. Mai multe nu mai spun, ci las cateva poze, sa decida fiecare daca i-ar placea sau nu muzeul.

Les Ecrins

Pirinei

Aceasta este prima tura pe anul asta, o tura care pe mine m-a atins la "sufletel", cu cer albastru perfect cum n-am mai vazut parca, cu oameni faini, cu locuri minunate, prinse intr-un anotimp special, cu un pic de aventura, un pic de balaureala, un pic de catarat, gheata si coltari si ,evident, cazare la cort. O tura care te innebuneste, care te face sa uiti de orice probleme ai lasat acasa si sa simti ca traiesti, cel putin la nivel sufletesc, o mare bucurie.

Desi n-am atins varful ( Varful Carlit, 2921 m)  in urma nu a ramas decat amintirea unui week-end perfect. Lipseste doar vederea dinspre nord-vest, dar ceea ce ne-am propus, pentru un traseu inceput aproape de ora 12 ziua era cam dificil de atins si, in definitiv, intotdeauna cumva, trebuie sa lasam dorinta de a reveni. Tura asta dorinta se va naste si din faptul ca nu am putut zari dincolo.

Imi pare rau ca in multe momente cheie bateriile de la aparatul meu foto au cedat, cum ar fi frumosul rasarit care ne-a prins pe drum de fiecare data sau centrul istoric al Montpellier-ului.

Revelion

Adriana, cand imi lipsesti, imi e tare drag sa ma uit la poza asta cu tine.