O tura la care eu si Sonja am visat-o de la venirea la Grenoble.
Am tot invartit orare de bus, trasee de tura sau de bicicleta...si pana la urma am decis sa coboram din Villard de Lans in Pont en Royans, apoi sa facem un mic ocol pe la Saint -Andre en Royans si apoi, pe DN, sa incercuim Vercors pe ruta cunoscuta pana acasa...
A fost o tura de 96 km, inregistrati pe ceas, mult mult mai relaxanta ca cea de la
Combe Laval, cu o viteza medie de 18 km/h si o viteza maxima atinsa de 56 km/h.
La viteza aia.... Attention, chute de mine!!! (doar pentru cunoscatori)
"Il est des victoires qui mènent a l'impasse comme il est des défaites qui ouvrent des voies nouvelles"
sâmbătă, 7 mai 2011
marți, 12 aprilie 2011
Mont Granier (1938 m)
Se afla in Chartreuse, in extremitatea nordica, destul de aproape de Chambery. Urcarea am facut-o din Charpareillean prin Pas de la Porte. Am urcat in 3:30 minute.
Coborarea am facut-o prin Pas des Barres-Porte de l'Alpette, satul Bellecombe si cu intoarcere in Charpareillan si a durat destul de mult.... vreo 4 ore. (poate si mai mult... ptr ca la un moment dat am gresit directia... si am mers spre col de l'Alpette si la Plagne)
Desi aveam impresia ca stiu deja prea multe despre Chartreuse, acest contrafort mi-a deschis o perspectiva necunoscuta spre Masif de Bauge si ...una chiar directa spre Mont Blanc. Am vazut cu aceasta ocazie marele lac de langa Chambery, iar perspectiva spre Chartreuse Nord, imi era totusi, necunoscuta. In cateva cuvinte pot rezuma ziua de sambata la: multi, multi munti...vizibilitate pana la Jura, un grupulet mixt si vesel, un traseu pe cinste, un cer albastru, un brat de leurda, o bere rece pe masina la intoarcere, o pizza in parc pe iarba si un pic de bicicleta veche si mica...
Aceasta este o harta gasita pe net si prezinta toate traseele din Mont Granier. Este insa la o scara impresionanta pentru ce gasesti ca documentatie in Franta asa ca tin sa o fac si eu cat mai publica.Drumul este bine marcat (alta minune pentru Franta) si aceasta micuta harta este suficienta pentru a parcurge traseul nostru.
Coborarea am facut-o prin Pas des Barres-Porte de l'Alpette, satul Bellecombe si cu intoarcere in Charpareillan si a durat destul de mult.... vreo 4 ore. (poate si mai mult... ptr ca la un moment dat am gresit directia... si am mers spre col de l'Alpette si la Plagne)
Desi aveam impresia ca stiu deja prea multe despre Chartreuse, acest contrafort mi-a deschis o perspectiva necunoscuta spre Masif de Bauge si ...una chiar directa spre Mont Blanc. Am vazut cu aceasta ocazie marele lac de langa Chambery, iar perspectiva spre Chartreuse Nord, imi era totusi, necunoscuta. In cateva cuvinte pot rezuma ziua de sambata la: multi, multi munti...vizibilitate pana la Jura, un grupulet mixt si vesel, un traseu pe cinste, un cer albastru, un brat de leurda, o bere rece pe masina la intoarcere, o pizza in parc pe iarba si un pic de bicicleta veche si mica...
Aceasta este o harta gasita pe net si prezinta toate traseele din Mont Granier. Este insa la o scara impresionanta pentru ce gasesti ca documentatie in Franta asa ca tin sa o fac si eu cat mai publica.Drumul este bine marcat (alta minune pentru Franta) si aceasta micuta harta este suficienta pentru a parcurge traseul nostru.
marți, 5 aprilie 2011
ultimele doua saptamani din martie - primele zile de aprilie
Grands Ateliers- modul textile-
Am avut un modul foarte intens, pe care l-am trait intens si am participat activ. 3 nopti aproape nedormite: prima cu 4 ore dormite, a treia cu 3 si ultima cu doar o ora dormita, un rasarit romantic, imbatati de mirosul adezivului inflamant, lipind marginea materialului textil, stress la maxim, o grupa de straini in subordine, in care fiecare imi comunica in limba proprie numai eu trebuia sa le comunic in limba franceza... dar si un rezultat care a "inflorit" total sub ochii nostri in ultima dimineata.... Nu mai aveam impresia ca vom termina... dar am lucrat si am lucrat.. ca pentru o predare nebuna de acasa...
La proiectul nostru au participat: doua nemtoaice, doi spanioli, o romanca, un marocan si 5 francezi
Conceput, realizat si demontat in 5 zile (si 4 nopti)
Francezii au visat mult la inceput... un arc triunghiular ca sectiune...dupa ce ca era un arc asimetric, o hiperbola proiectia... apoi au visat macar o macheta scara 1:1 cu arcul lor triunghiular...Cu greu i-am adus pe pamant... Cu greu am reusit sa terminam.
Ceea ce totusi a fost o realizare este tot acest arc care ne-a mancat vreo 3 zile si 2 nopti sa-l realizam, extrem de usor, fixat articulat si impecabil lucrat. Realizarea panzei nu a fost nici ea un fleac, necesitand o aplicatie speciala pentru calcularea suprafetelor, o taiere riguroasa si uneori dureroasa, apoi... o mica prizare ca sa mai uitam de greu si de faptul ca e ultima seara si noi suntem departe de a vedea totul montat... La 5 dimineata ne apucam de indoirea marginilor pentru introducerea cablului...
Aici... puteti observa un acoperamant pentru penis pe care il poarta barbatii in Africa. Nu este viziunea mea, dar nici a proiectantilor, ci a profului. Oricare ar fi parerea voastra, lucrarea este si ea extrem de frumos executata. Pacat ca nu a putut fi testat ca tobogan, cum a fost structura noastra...care a rezistat cu succes.
O lucrare careia eu i-as acorda marele premiu. Frumos lucrat..inginereste, curat si inovator. Bravo echipei!
Grupa mea...poza de final
Participantii la workshop
O lucrare extrem de finuta, inginereasca.
Supranumit Gafofonul.... la origine este o sculptura numita Gramofonul.
Aici stiti ce vedeti..... (fiecare ce vrea si ce poate)
Si aici stiti pe cine vedeti...
Dent de Crolle ( 2062m )- editia de primavara-
Tura asta am urcat pe un alt traseu (cica)... de fapt, nu a fost decat o bucla la traseul direct, pe care am urcat in toamna. Bucla ocoleste pe la pestera Trou du Glas
Am lasat masina in Col de Coq, am plecat pe la 14 in traseu si ne-am intors la 19:10 la parcare, am facut doua pauze mai importante si nenumarate marunte: pune bocancii de iarna, pune parazapezile, pune coltarii, scoate coltarii, pune bocancii de vara.... Fataiala d'asta de primavara...
Combe Laval- Vercors-
Prima tura de bicicleta de peste 100 km. (aproximativ 130 km... ne antrenam pentru turul Frantei :)) )
Bicicleta noua, frane bune, uiiiiiii, vitezaaaa!....ufff iar urcam pana la epuizare, carcei in muschi, impins de bicicleta, soare puternic, ferme, drum suspendat, Vercors...
Inca 70 km pe soseaua nationala la ora 16...oare ne tine? Daca urca iar...daca urca mult?
La ora 20:30 suntem in Grenoble. Mai vrem!
Un pranz in Vanoise- cu privire spre curgerile de zapada de primavara-
Am avut un modul foarte intens, pe care l-am trait intens si am participat activ. 3 nopti aproape nedormite: prima cu 4 ore dormite, a treia cu 3 si ultima cu doar o ora dormita, un rasarit romantic, imbatati de mirosul adezivului inflamant, lipind marginea materialului textil, stress la maxim, o grupa de straini in subordine, in care fiecare imi comunica in limba proprie numai eu trebuia sa le comunic in limba franceza... dar si un rezultat care a "inflorit" total sub ochii nostri in ultima dimineata.... Nu mai aveam impresia ca vom termina... dar am lucrat si am lucrat.. ca pentru o predare nebuna de acasa...
La proiectul nostru au participat: doua nemtoaice, doi spanioli, o romanca, un marocan si 5 francezi
Conceput, realizat si demontat in 5 zile (si 4 nopti)
Francezii au visat mult la inceput... un arc triunghiular ca sectiune...dupa ce ca era un arc asimetric, o hiperbola proiectia... apoi au visat macar o macheta scara 1:1 cu arcul lor triunghiular...Cu greu i-am adus pe pamant... Cu greu am reusit sa terminam.
Ceea ce totusi a fost o realizare este tot acest arc care ne-a mancat vreo 3 zile si 2 nopti sa-l realizam, extrem de usor, fixat articulat si impecabil lucrat. Realizarea panzei nu a fost nici ea un fleac, necesitand o aplicatie speciala pentru calcularea suprafetelor, o taiere riguroasa si uneori dureroasa, apoi... o mica prizare ca sa mai uitam de greu si de faptul ca e ultima seara si noi suntem departe de a vedea totul montat... La 5 dimineata ne apucam de indoirea marginilor pentru introducerea cablului...
Aici... puteti observa un acoperamant pentru penis pe care il poarta barbatii in Africa. Nu este viziunea mea, dar nici a proiectantilor, ci a profului. Oricare ar fi parerea voastra, lucrarea este si ea extrem de frumos executata. Pacat ca nu a putut fi testat ca tobogan, cum a fost structura noastra...care a rezistat cu succes.
O lucrare careia eu i-as acorda marele premiu. Frumos lucrat..inginereste, curat si inovator. Bravo echipei!
Grupa mea...poza de final
Participantii la workshop
O lucrare extrem de finuta, inginereasca.
Supranumit Gafofonul.... la origine este o sculptura numita Gramofonul.
Aici stiti ce vedeti..... (fiecare ce vrea si ce poate)
Si aici stiti pe cine vedeti...
Dent de Crolle ( 2062m )- editia de primavara-
Tura asta am urcat pe un alt traseu (cica)... de fapt, nu a fost decat o bucla la traseul direct, pe care am urcat in toamna. Bucla ocoleste pe la pestera Trou du Glas
Am lasat masina in Col de Coq, am plecat pe la 14 in traseu si ne-am intors la 19:10 la parcare, am facut doua pauze mai importante si nenumarate marunte: pune bocancii de iarna, pune parazapezile, pune coltarii, scoate coltarii, pune bocancii de vara.... Fataiala d'asta de primavara...
Combe Laval- Vercors-
Prima tura de bicicleta de peste 100 km. (aproximativ 130 km... ne antrenam pentru turul Frantei :)) )
Bicicleta noua, frane bune, uiiiiiii, vitezaaaa!....ufff iar urcam pana la epuizare, carcei in muschi, impins de bicicleta, soare puternic, ferme, drum suspendat, Vercors...
Inca 70 km pe soseaua nationala la ora 16...oare ne tine? Daca urca iar...daca urca mult?
La ora 20:30 suntem in Grenoble. Mai vrem!
Un pranz in Vanoise- cu privire spre curgerile de zapada de primavara-
duminică, 13 martie 2011
Cevennes -5 martie 2011-
Cevennes este o rezervatie montana cu aer mediteranean, cel putin in Sud, unde am fost noi.
Nu prea inalti, acesti munti prezinta un exocarst si mai ales endocarst care pe mine m-a impresionat. (nu ptr ca nu as mai fi vazut niciodata asa ceva, dar ptr ca la noi aceste bogatii sunt bine ascunse... si usurinta cu care ajungi in Franta la ele ... iti da impresia de comercial si impersonal. A fost un tur ca de parca as fi privit o pestera extrem de frumoasa la televizor, sau as fi intrat in atmosfera, mirosul, briza unei pesteri brusc, parcurgand trotuarul de pe strada).
Totusi este o pestera extrem de frumoasa (se numeste Grotte des Demoiselles), in care m-am gandit de multe ori ce mult mi-ar placea sa sar balustrada si sa sar din piatra-n piatra, sa ma duc eu unde vreau, nu unde serpuieste trotuarul lor. Aia nu e pestera, unde nu te lipesti nici macar o data cu jumatate de corp de un perete, unde nu te misti in salopeta cu lanterna ta, unde nu urci si cobori si esti mereu in permanenta atent unde-ti pui piciorul, unde nu te asezi accidental cu curul in balta sau nu te uzi deloc, de unde te intorci curat ca lacrima si unde nu simti suflul de la intrare, care la dus iti da trepidatia, nerabdarea, emotia sa intri, iar la iesire senzatia de libertate si fericire, ca te-ai nascut iar sau cel putin ca ai parasit o lume si-ai intrat in alta (mai buna ???).
Mi-e dor de speo, mi-e foarte dor de speo si de colegii de la Speopoli.
Marea alaturi (la vreo 60 km), situri istorice, monumente, biserici, fortificatii si satuce demne de vizitat, un climat bland, faleze cate vrei ptr catarat si pesteri multe... ce isi poate dori mai mult un turist?
Asta este pentru fanii mei... (cum ar zice copilutele de la dansuri)
Imaginea este din satul Saint Guilhem le Desert, cotat unul dintre cele mai frumoase din Franta.
Nu prea inalti, acesti munti prezinta un exocarst si mai ales endocarst care pe mine m-a impresionat. (nu ptr ca nu as mai fi vazut niciodata asa ceva, dar ptr ca la noi aceste bogatii sunt bine ascunse... si usurinta cu care ajungi in Franta la ele ... iti da impresia de comercial si impersonal. A fost un tur ca de parca as fi privit o pestera extrem de frumoasa la televizor, sau as fi intrat in atmosfera, mirosul, briza unei pesteri brusc, parcurgand trotuarul de pe strada).
Totusi este o pestera extrem de frumoasa (se numeste Grotte des Demoiselles), in care m-am gandit de multe ori ce mult mi-ar placea sa sar balustrada si sa sar din piatra-n piatra, sa ma duc eu unde vreau, nu unde serpuieste trotuarul lor. Aia nu e pestera, unde nu te lipesti nici macar o data cu jumatate de corp de un perete, unde nu te misti in salopeta cu lanterna ta, unde nu urci si cobori si esti mereu in permanenta atent unde-ti pui piciorul, unde nu te asezi accidental cu curul in balta sau nu te uzi deloc, de unde te intorci curat ca lacrima si unde nu simti suflul de la intrare, care la dus iti da trepidatia, nerabdarea, emotia sa intri, iar la iesire senzatia de libertate si fericire, ca te-ai nascut iar sau cel putin ca ai parasit o lume si-ai intrat in alta (mai buna ???).
Mi-e dor de speo, mi-e foarte dor de speo si de colegii de la Speopoli.
Marea alaturi (la vreo 60 km), situri istorice, monumente, biserici, fortificatii si satuce demne de vizitat, un climat bland, faleze cate vrei ptr catarat si pesteri multe... ce isi poate dori mai mult un turist?
Asta este pentru fanii mei... (cum ar zice copilutele de la dansuri)
Imaginea este din satul Saint Guilhem le Desert, cotat unul dintre cele mai frumoase din Franta.
joi, 10 martie 2011
marți, 15 februarie 2011
Isle d'Abeau
Si ca sa nu credeti cumva ca Franta reprezinta doar o plimbare continua, sau o distractie, va prezint echipa la lucru: modulul lunii februarie: piatra
Abonați-vă la:
Postări (Atom)