joi, 13 martie 2014

Bucegi- V. Alba- Priponului

Data turei: 16 feb 2014
Participanti: Vlad, Simo, Cristina

Am urcat V Alba pe o zapada perfecta, beton, insa cam putina pentru februarie
O parte din saritoarea Carnului era descoperita, lucru care m-a mirat foarte tare. Acum cativa ani am urcat de 1 mai si micutul prag nu se vedea deloc.
Desi cei care coborau pe vale ne-au speriat ca sus bate un vant groaznic, nu a fost nici pe departe unul din cele mai puternice. Chiar am putut manca la iesirea in platou.
Coborarea a fost o premiera pentru coechipierii mei. Noroc cu Victor, care a rasarit dinspre Costila si se grabea sa coboare V Priponului, deoarece mi-a confirmat intrarea. Eu incepusem deja sa ezit si sa propun Valea Cerbului.
Coborarea, rapida si usoara se termina la stana asezata pe un piemont, deasupra V Cerbului. Putin mai jos intalnim traseul marcat si coboram in graba, caci ne ameninta intunericul. Alegem una dintre variantele spre Gura Diham, drum utilizat si pentru exploatare, plin de noroi. Ghetutele noastre se murdaresc...si dupa o tura asa de faina toata lumea ajunge sa bombane. 

V Alba si larice
Cel mai renumit perete din Bucegi
Urcam voios

Aproape de iesirea de pe Alba


In jos se contureaza Priponul, iar in spate se vede Vf Omu

luni, 6 ianuarie 2014

Magura Branului

"Nu stiu altii cum sunt", dar eu cand imi petrec toata saptamana inchisa intr-o camera, pana la lasarea intunericului, cand afara e ceata groasa, iar chiciura se depune de doua degete, ma simt sufocata, asemeni unui animal salbatic inchis in cusca. Toata fiinta mea tanjeste dupa libertate si stie ca acolo sus e soare si frumos. Iar gandul ca pe munte e atat bine si ca o clipa de nebunie, de curaj si de razvratire e tot ceea ce lipseste spre fericire, imi dau fiori, o tensiune crescand, si in final, o certitudine ca intr-o zi, voi zburda, voi fi libera.

Desi nu este o tura grea, care sa induca sentimentul de detaseze prin solicitare fizica, aceasta tura m-a facut sa rad, sa chicotesc, sa alerg, sa sper launtric, sa trag si sa conving mereu pe ceilalti ca pe urmatoare culme va fi soare, ca valuri de ceata vor lovi stancile asemeni unor prove ale unor nave imbatabile, ca noi, participantii la tura: Izabela, Dana, Cristina, Corina, Lotzi si Moi suntem acei comandanti iscusiti ai acestor vase.

Tura a fost gandita ca circuit, am lasat masinile la castelul Bran, am urcat pe la Inima Reginei si ne-am intors prin Moeciu, pe drumul forestier, cum s-ar zice "pe sosea".

Si iata cum a fost:













vineri, 3 ianuarie 2014

Revelion 2013-2014

Retezat.

28 dec 2013
Ajungem pe la 22-23 noaptea la Cabana Gentiana, cel mai frumos si primitor culcus din Retezat. Eu si Vlad ocolim pe la Pietrele, unde sunt cazati Elena si Cip(sora si cumnatul lui Vlad ). In ciuda faptului ca Loli Baci ne-a parasit pentru totdeauna in 2013, primirea este cel putin la fel de buna ca inainte: domnul cabanier care-l inlocuieste este la fel de ospitalier si ne asteapta de fiecare data cu nerabdare, sa ne vada sanatosi intorsi din ture, la usa Gentianei. Ne intampina cu o vorba buna, de multe ori si cu o gluma binevoitoare cu accent ardelenesc (de care imi e dor de mor!!!) si ne imbie la un ceai cald sa intram in cabana, la caldura. Centrala se porneste la 5-6 seara si se inchide la 12 noaptea, iar caldura e suficienta pentru cei care nu lenevesc ziua in cabana. Iar noi n-am facut deloc asta....

29 dec
Plecam de dimineata (9:00) spre Peleaga, prin saua dintre Peleguta si varf. Zapada este buna, ne miscam bine si ajungem repede pe varf asa ca decidem sa urcam si Papusa. Am pierdut deja cativa membri, doritori de a sta la soare, caci e placut si caldut. Pe Papusa ne parasesc inca cativa, cu nervii tari, care doresc sa urce iar Peleaga ptr a se reintoarce la Gentiana, iar noi (Vlad, Irina, Cip, Elena si cu mine) alegem sa ne continua calea spre Lacul Galesul si sa coboram pe piciorul culmea Valea Rea, fara a parcurge Portile Inchise. Pana la urma, tura noastra se dovedeste a fi cea mai lunga si mai grea, dar eu inclin sa cred ca si cea mai frumoasa. La 17 suntem la lac si incepem lupta cu jnepenisul si zapada care are doar deasupra o crusta subtire, care se rupe la fiecare pas. In 3ore jumatate ajungem la refugiu, acasa, unde lumea ne astepta cu povesti din turele de catarat din peretii Bucurei 2, bunataturi, vin si jocuri.

 Ultima bucata de traseu spre Peleaga. In ultimul plan se vede varful.
 Baietii admirand varful Peleaga (2509 m)
 Perspectiva spre vf Retezat.
Impreuna, pe varf :)

 Coborarea de pe Peleaga, mai usoara decat cea care va urma, de pe Papusa spre Galesu.
 Vf Peleaga vazut dinspre est. In dreapta se vad coltii Pelegii.
 Urcarea pe Papusa.
Perspectiva dinspre est spre Papusa, in ultimul plan se vede Peleaga.
Lacul Galesul.


30 dec
Vlad pleaca spre Bucura 2, pentru a parcurge creasta Vulturilor, iar eu ma alatur unei echipe numeroase din Anotimpul 5 care se indreapta spre Lacul Pietrele. Aici ne despartim de cei cazati la  Pietrele, ajunsi cu o zi mai tarziu ca noi in Retezat si care doresc sa urce si ei cel mai inalt varf al masivului, iar noi, cei de la Gentian, trecem culmea Stanisoarei, pentru a ajunge in Valea Stanisoarei. Pe un damb la soare sarbatorim ziua Claudiei, apoi grupul se divide iar. O parte coboara pe V Stanisoarei spre Pietrele, iar restul o luam pe un valcel in sus, spre Vf Retezat. De aici se deschide cea mai larga perspectiva asupra locurilor: Tara Hategului la Nord, m-tii Tarcu la Vest, crestele Retezatului la Est si la Sud. Inspre sud lanturi de munti se suprapun, dintre care clar se citeste Godeanu.


 Perspectiva spre Bucura 2, din valea Pietrele, peretele unde va catara Vlad.
 Pozele lui Vlad din perete.
 In primele lungimi de coarda.
 In primele lungimi de coarda.
 In a doua parte a traseului.
 In a doua parte a traseului.
 In a doua parte a traseului, partea mai usoara.

 Revenind la tura spre Vf Retezat si pozele mele:

   
Varful Retezat.
 La multi ani Claudia!
Perspectiva spre Est de pe varful Retezat.
 
Bin Laden si butii fermecati pe vf Retezat.



31 dec
Plimbarica sper lacul Taul dintre Brazi, pe diferite bretele mai mult sau mai putin omologate din Parc. Super traseu, catinel catinel, am mers 1:30 min, numai pe curba de nivel spre lac, cu Milena si cu Adi. Pentru ca nu ne-am obosit suficient, am ales sa coboram pe punct rosu si apoi sa coboram pana in drumul forestier dinspre Carnic si apoi sa incepem urcarea spre Gentiana.
Un traseu lejer, tocmai bun pentru o noaptea lunga ce va urma si in care va trebui sa sarbatorim trecerea dintre ani.
Vlad merge la gheata si ramane profund indragostit de monopointuri si de aceasta catarare.
Se poate spune deci ca fiecare asteapta noul an cu bucurie, fiind satisfacut de ceea ce a reusit sa faca inainte de Revelion.


1 ian

Prima zi din an... Lenea e destul de mare, dar vremea buna nu ne lasa sa pierdem timpul prin cabana. Grupul se divide iar, in functie de preferinte, Vlad se pregateste sa mearga la gheata, altii se "joaca" la drytooling, altii merg la cabana Pietrele, la colegii de acolo, la un vin fiert si o ciorba calda. Aleg sa urc iar pana la lacul Pietrele si apoi sa trec muchia, pentru a cobori pe V Stanisoarei pe care n-am mai parcurs-o de multi ani, pentru a incheia tura in vizita la Elena si Cip, la o ciorbita calda.

2 ian

Ne intoarcem spre casa, plecam devreme si ajungem la 16 la Brasov. Ce faina e autostrada! :)





Va doresc...
An Nou Fericit, sa fiti sanatosi, fericiti si sa vi se implineasca toate visele! Vreme buna si cat mai multe ture frumoase impreuna!





miercuri, 4 decembrie 2013

Amintiri din Apuseni

Iar a venit frigul, iar vine zapada si iar ne adunam la caldurica prin case... Asa ca eu va invit sa vizualizati ceva colectii mai vechi de poze de-ale mele... Pe vremea aceea nu aveam blog, descrierea fiecarei ture se facea intr-o agenda si eram cu mult mai constiincioasa si riguroasa ca acum in a le trece pe hartie imediat dupa iesirea in natura.
Ma bucur sa impart cu voi toti amintirile mele din asa locuri frumoase si in special cu cateva fiinte foarte speciale. Pentru inceput. Mihai C. , aceasta colectie iti este dedicata in totalitate!
Cata, Hadrian, Carmen, CMA, C&Stetz, Halin, Johnny, voi ati fost alaturi de mine si ati facut realitate visele de a vedea aceste colturi de rai de care imi este foarte foarte dor!

 Piatra Secuiului
 Primavara timpurie- martie 2009
 Ardascheia
Rimetea si Coltii Trascaului