Augustin- Sf. Gheorghe pe bicicleta

Si cu venirea verii se nasc tot felul de idei si planuri de calatorit, despre viata, despre contraste si echilibru. A se lua ca sursa de inspiratie Citadela, Saint Exupery.

Vara oboseala e oboseala, dormi oricum, la caldura de 40 de grade in camera incinsa. Vara orice adiere dupa ora 21 in Brasov iti trece rece pe sira spinarii, pe brate, si iti ingheata picioarele. Pielea ti-e arsa, dar esti fericit.
Este praf si poluare in casa de langa teatru, de pe strada acriturilor, acolo unde stau "les aisees", insa in spate, la scara de serviciu, este racoare si rasuna o muzica suava: https://www.youtube.com/watch?v=bHivXztSC3s&index=2&list=RDO6jhEqJFgNE

Azi am fost cu Corina intr-o tura de bicicleta, din Augustin pana in Sfantu Gheorghe, prin muntii Baraolt. 

Traseul detaliat a fost: Augustin-Baraolt- Biborteni- Batani-Aita Seaca, Valea Zalanului, Zalan, Sf. Ghe. In total 60 de km de pedalat. 

Am plecat din Brasov la 7:30 cu trenul Regiotrans spre Medias si la 8:20 am ajuns la Augustin. (! nu circula in fiecare zi a saptamanii acest tren)

Aproape de gara, trecem podul peste Olt si pornim spre Baraolt. Este numai 9 si totusi soarele arde. Ajunse in Biborteni am facut un popas la unul din izvoarele minerale. Mie mi-a placut foarte tare apa si am regretat ca am numai un bidon de 600 ml. 

Din Batani luam si de-ale gurii, un kurtos :D, si pornim spre Aita Seaca. Parasim asfaltul si incepem sa urcam un deal cu fanete. Ce de flori, ce de culori, ce de parfum!  Urmeaza o coborare. In 7 km suntem la Aita, din Batani. Mancam si pornim spre V Zalanului, pe drum de tara(alti 7 km). Satul Valea Zalanului e in fundul pamantului, sau la urmatoarea cotitura dupa fundul pamantului. Acesta a fost principiul pe care am mers cand am ales traseul, apoi am aflat de la Corina ca printul Charles are o rezidenta si aici si mi-am pierdut speranta la acel loc uitat de lume pe care il cautam. Ei bine, in realitate, e un sat izolat. Nu are nimic turistic, in sensul in care fiecare localnic este gospodar, harnic si isi vede de treaba sa - cu tractorul, cu coasa, cu animalele -agricultura de subzistenta. Nimeni nu te baga in seama, treci ca o parere. Drumuri de acces facil nu exista, tot satul e compus din 100 de case inghesuite pe o vale strajuita de fanete, cu o ulita stramta.
Ca o comparatie, satele sasesti mi s-au parut mai aproape de civilizatie, insa, in declin, cu case impozante in ruina, cu ape murdare, cu monumente imposibil de restaurat de catre autoritati si comunitati, localitati care asteapta vara pentru a prinde o viata demult apusa si a-si gazdui melancolicii fosti proprietari pentru o saptamana-doua. Ce e de remarcat in m-tii Baraolt e ca satele nu sunt parasite, oameni sunt muncitori, cu case ingrijite si cu scoala cel putin ptr ciclul primar. In curti sunt animale fericite ( :)) ), dupa cum spunea Corina, o speranta ca mai avem in tara si persoane care nu mananca numai E-uri de la supermarket.
In satele sasesti exista deja statutul de turist, fie ca vin tiganii sa iti ceara ceva, fie ca vine cineva sa iti deschida vreo biserica fortificata, fie doar ca esti urmarit cu privirea de niste babe care stau pe banca. Aici insa prezenta umana nu a lasat urme marcante, constructii impunatoare, insa a pastrat acest natural-firesc pe care nu l-am intalnit foarte des. Poate doar in Trascau. Si solul difera de cel al colinelor Transilvane, aveam sa descoperim pe forestire mocirloase: pamantul nu se lipeste de roti, slava dom'lui! 

Si daca totusi va intrebati ce cauta Charles aici, noi credem ca am gasit raspunsul: nu poti sa nu te simti printesa  sau zana daca acolo unde calci se ridica fluturi, unde iarba e plina de specii de plante de toate culorile, unde miresmele de flori si fan cosit se imbina armonios. Ca rezident esti, cu siguranta, mai aproape de tot ce inseamna simplitate si frumusete.   

Primirea la resedinta printului nu a fost deloc una calduroasa. Desi este pensiune, probabil are circulatie inchisa, sau doamna cu care am vorbit noi avea mult prea bine intrata in sange superioritatea britanica, destul de la moda la"Brexit". Era, bineinteles, o unguroaica infipta, care nu se potrivea deloc locului, imbracata ca o guvernanta, rigid, intr-o culoare foarte falsa, un rosu inchis. 

Daca despre inospitatilitatea ei vadita nu vreau sa mai dau detalii, pot spune ca restul oamenilor intalniti au fost simpli, sinceri si in niciun caz vorba-lunga si chiar daca confundau dreapta cu stanga, incercau sa iti explice drumul.
De la proprietatea lui Charles am mers la o mofeta amenajata (inchisa) si un loc de scaldat amenajat in padure. Erau simpatice, insa trebuia sa ne grabim spre Sf. Ghe asa ca am pornit "in aventura" De aici ulita continua spre Malnas Bai, insa noi, la prima intersectie dupa resedinta printului am luat-o pe un forestier, la dreapta. Initial, cand drumul a devenit mocirlos, ne-am pus sa impingem, apoi insa ne-am plictisit si am trecut peste orice ne-a iesit in cale: noroi, balti peste pedale... Am abandonat putin si am impins iar pe o panta abrupta care ne-a scos pe un platou cu pasune (cam doua viraje). Coborarea a fost foarte faina si am incercat sa stam cat mai mult pe bicicleta, pe santuri, pamant intarit in varii forme, noroi, balti, iarba si pietre.
Din Zalan am coborat spre sos. nationala si 10 km am bagat pe asfalt spre Sf Ghe.

 Baraolt

 Cata discriminare, ce oferta, mi se face rau!

 Biborteni- super izvor. Apa minerala naturala.

 Batani in fundal

 Spre Aita Seaca, un drum foarte frumos, mirosind extraordinar!

 Batani in vale

 Aita Seaca in vale

 Spre V. Zalanului, explicatii despre cum se face mangalul. Never saw this thing before! Puteam sa jur ca e o activitate disparuta.

 Coada randunicii. Uneori aparatul acesta de fotografiat ma induioseaza. Uneori mai vrea sa functioneze.

Poarta lui Charles.

 Peste gardul ca de cetate al lui Charles.

 Proprietara locului de scaldat

 Locul de scaldat.

 Roiuri de fluturi, asa cum n-am avut ocazia sa vad vreodata pana acum.

 Ultima urcare. Corina si stejarul.

 Coborarea spre Zalan

 Poarta in Zalan

Zalan

Colinele Transilvaniei pe bicicleta

Perioada: 30-2mai 2016 (Paste +1 Mai)
Tura cu: Andrei, Carmen, Gabi, Simona
Traseu parcurs (aprox 140 km):

30 aprilie: Medias- Mosna - Alma Vii - m-tirea Pelisor
Am luat trenul REGIOTRANS de 7:30, (!circula doar in cateva zile ale saptamanii) si am ajuns la 11:15 in Medias, conform programului. Carmen venea din Cluj si trebuia sa ajunga la 13:00, deci aveam timp sa dam o tura de oras.
Eu stiam ca e frumusel orasul, insa micuta urbe mi-a intrecut asteptarile: e foarte cocheta si atent restaurata, oamenii calzi si placintele bune.
Am intrat in catedrala reformata, care adapostea si ea o colectie de covoare, similar cu Biserica Neagra din Brasov, la care se facea adeseori referire pe panourile informative. Intre timp a inceput ploaia asa ca am renuntat la ideea de a descoperi mai mult orasul si am preferat sa asteptam venirea trenului lui Carmen in catedrala. Cu 15 minute inainte de sosirea trenului ne mobilizam. Ajunsi in gara aflam ca IR CFR-ului are iar intarziere si asteptam vreo 40 de minute sa soseasca, apoi, dupa ce echipa s-a completat am plecat spre Mosna. Ploaia inceteaza la iesirea din Medias. Avem noroc, trebuie.
Mosna detine una din cetatile fortificate cele mai impresionante si este un satuc foarte vechi, care a jucat un rol important in zona. Este insa singurul care pierde total in lupta dintre Biertan si Medias, pentru resedinta de scaun.
Catedrala este deosebita datorita stalpilor de sustinere oblici (cica asa a vrut arhitectul). Mie personal, amintirea caderii turnului din Rodbav si acei stalpi inclinati imi dadeau o senzatie de disconfort. Este prima biserica fortificata in care aflam de existenta unui Turn al Slaninii, care devine un fel de laitmotiv al turei, alaturi de : "putem urca in turn?" sau "pe unde urcam in turn? ".

Dupa vizitarea catedralei si masa de pranz intram intr-o mica frenezie, cautam magazin, paine, branza de la tarani... dandu-ne seama ca prin sate magazinele vor fi inchise cu ocazia sarbatorilor. Gasim tot ceea ce ne doreste inima si placam mai departe, spre Alma Vii. In cea mai mare parte din timp drumul urca lin. La intersectia cu Biertanul incepe ploaia. La inceput, o burnita, apoi picaturi mai mari si rare. Nu-i a buna, asa ca eu trag geaca pe mine "mai mult sa protejez aparatul". Si cam asta a fost: din varful dealului (intersectia cu Biertanul) a urmat o rapaiala cu grindina, care ma lovea in casca iar eu clipeam necontrolat la fiecare lovitura. Nu prea mai vedeam nimic in fata, apa se scurgea pe picioare in jos, ca de obicei, intrand direct in bocanci. Iar tura la bisericile sasesti cu incaltaminte uda; sunt deja resemnata.
Dupa ce coboram dealul, la intersectia cu Alma Vii descoperim o ferma. Ne bagam sub o copertina din azbociment, alaturi de niste caini plictisiti, de toate marimile. De plictiseala, unul rodea coada taiata a unui puiut din aceeasi specie!!! Oile pasteau in continuare pe pasune, dar urmau sa vina si ele peste noi. Mda, deci de aici luam puricii, cam asta era concluzia noastra. Vis- a- vis o casa cu o jumatate din geamuri sparte adapostea o familie de oameni necajiti si tineri, cu bebelus. Ne-au poftit in casa, insa noi am decis ca nu vrem sa-i deranjam (si ca ne ajung puricii din grajd).
Un curcubeu minunat apare, insa ploaia nu se lasa de tot. Plecam, pana la urma, spre Alma Vii. Dam o tura bisericii forificate, care este in restaurare, o lucrare care arata cu adevarat profesionist abordata. Chiar speram ca lucrarile sa se finalizeze repede si sa iasa treaba buna. In Alma Vii nu plouase. Ce ciudata e vremea asta... Eh bine, "familia Adams" e insa urmata de nor si incepe iar sa picure. Trebuie sa parasim localitatea, iar inserarea incepe sa-si faca simtita prezenta. La fel si frigul. Trecem rapid de ferma care ne-a adapostit, chiar daca ne picura iar si mai trecem un deal, pana la m-tirea Pelisor, cu hramul Sf Ilie. Pana la urma, Ilie s-a indurat de noi, a oprit ploaia si "babele" si "mosii" au fost primiti la m-tire, au fost cazati separat, au mancat o super cina si au participat la slujba de Inviere.
Slujba a tinut doua ore si nu s-a cantat atat de mult pe cat se face in alte zone ale tarii, insa a fost exact ce trebuia, cat trebuia, iar la final am primit niste binemeritate pasti.

 Turnul din Medias

 Mosna

Prima b.f. - primul turn al slaninii -Mosna

 Spre turn :)

 O " mica gauriche" in patrimoniu. :(

 La revedere Mosna! Ramai cu soare si cu bine!

 Mosna dinspre magazin, cu arborii toaletati, de Paste.

 Alma Vii intr-o frumoasa restaaurare. Succes!

Alma Vii.

1 Mai: m-tirea Pelisor- Agnita- Ruja- Iacobeni- Netus- Noistat- Movile- Noistat- Netus- Bradeni- Barcut
Plecam de la m-tirea Pelisor devreme, in jurul orei 8. Soarele e sus pe cer, un cer albastru. Astazi va fi frumos, foarte frumos. O zona cu totul noua incepe sa fie descoperita de noi, km dupa km, printre valatucii de ceata ce se plimba fotogenic printre coline. Drumul nu are diferente de nivel, doar serpuieste lung prin campii si dealuri. Intram la Agnita in catedrala. Este slujba si toti enoriasii sunt stransi intr-una din navele laterale, inchisa. Au o micuta orga de unde se ridica notele unei muzici religioase inaltatoare. Ei insa sunt foarte putini, vreo 7 persoane. Cum sa poata intretine 7 persoane un asemenea monument?
Urcam nestingheriti pana la orga mare, apoi incercam sa ghicim accesul spre turn. E insa blocat cu mobile vechi. Nu avem acces, asa ca ii mai dam un tur bisericii fortificate si plecam mai departe. Ca si in alte situatii, parte din ziduri s-au daramat pentru construirea scolii nemtesti.
Eu as fi vrut sa vizitez Iacobeni, insa prietenii sustin ca, daca tot ne-am pus pe drum si pe vizitat, sa bifam cat mai multe dintre biserici. Asa ca mergem pana la intersectia cu Ruja, apoi ocolim pana intr-acolo 3 km, iesim iar in drumul judetean, mai mergem putin si intram la Stejarisu (alt ocol de 3 km), apoi la Iacobeni (alt ocol de 3 km). De intrat, intram doar in b.f. din Ruja, aici fiind o petrecere campeneasca organizata de nemtii din Stejarisu (ca in fiecare 1 mai, se sarbatoreste instaurarea primaverii). Sasii se aduna in fiecare vara in august la casele lor si petrec. Sarbatoresc viata si libertatea. Si isi amintesc de radacini, de prieteni buni din copilarie. Si discuta cate in luna si in stele, ca intr-un moment de ragaz, ca si cum timpul ar stat in loc pentru ei. Si vin de cate ori pot, si contribuie si se implica. Speram ca atunci cand vom reveni in Ruja, biserica lor draga si patrimoniul nostru, sa fie restaurate. Ruja nu e mare, Stejarisul e f frumoasa, Iacobeni la fel. In Iacobeni insa, populatia saseasca nu mai exista, iar populatia roma e foarte numeroasa. B. f e inchisa, si un dulau mare si agresiv o pazeste de furturi.
Iar "calarim " flamanzi, trecem de Netus si ridicam doar o privire spre catedrala acestui sat, in drum spre Noistat si Movile. In Noistat mancam, in curtea bisericii, cu privire spre scoala nemteasca, ajunsa in stare de paragina. Retrocedata de biserica evanghelica ajunge ruina. Pana in urma cu cativa ani era scoala satului, acum este acum o ruina. DE CE? Sunt ite pe care nu le inteleg si sfori care se trag gresit, in prejudiciul nostru. Iar eu cred ca sunt trase chiar de noi.
Ajungem in Movile, insa nu reusim sa numaram cele 100 de delusoare despre care ni se povesteste. Staruim si urcam si in turn, unde ambitia de a le numara ne paraseste. Nu recomand aceasta urcare in turn, ni s-a parut foarte deteliorat, atat turnul cat si esafodajul pe care se urca.

Decidem sa mai pedalam, nu sa o luam peste deal, direct spre Selistat, despre care toata lumea ne spune ca este foarte frumos. Asa ca revenim la Netus si ne indreptam spre Selistat prin Bradeni-Retis-Barcut. In Bradeni soarele incepe sa coboare, iar eu simt nevoia sa cinstesc un pahar, insa niciun magazin sau bodega nu a fost deschisa pana aici. Asa ca ajung sa ma rog de sateni sa-mi deschida magazinul si "minunea" se intampla. Cu cateva beri in coburi, sunt fericita, simt ca parca plutesc: bere este, din turnul bisericii din Movile am scapat cu viata, grupul e super echilibrat si fain, let's the party begin!
Mai vizitam o biserica (evident!!!), cea din Bradeni. Desi nu are turn, noi am urcat intr-unul, inalt si fain. B. f. contine cea mai mare colectie de lazi, o colectie cu adevarat impresionanta. E prima data ca vedem o fantana in biserica, insa pana la sfarsitul turei ne obisnuim si cu prezenta acestora. Erau folosite cand localitatile erau atacate si probabil, celelalte surse de apa, mai la indemana, erau otravite. D-na care ne-a deschis a fost foarte amabila, ne-a dat apa din biserica, ne-a primit la ora tarzie, in prima zi de Paste si a tras clopotele de fata cu noi.
Retis e sat de romani, nu are biserica fortificata. Stam insa la o mica poveste cu oamenii, apoi plecam spre Barcutz, unde dormim in curtea bisericii fortificate. Exista un foisor in curte, un loc ideal pentru intins izoprene/saltelute si saci. Fara sa mai intindem cortul. Imi place seara asta, o lume ca la, la la la.... lai, la la ...
https://www.youtube.com/watch?v=kwtzj88T6zw

 Pelisor

 Agnita

 Agnita

 Ruja- Poza de grup cu mine strambandu-ma.

 Ruja- Poza de grup "complet". Nu Andrei? :P

 Stejarisu.

 Stejarisu.

 Iacobeni

 Iacobeni

 Netus

 Spre Noistat.

 Netus

 Movile

 Numarati Movile! Movile, movile, cine mai vede movile?

 Clopote

 Orice ar fi, macar sa imortalizam momentul!

 Patrimoniu, patrimoniu, ce ne doare.

 Fisuri.

 Numai bine, Movile!

 Bradeni- fantana.

 Bradeni-colectia de lazi.

2 Mai: Barcut -Selistat- Cincu- Cincsor- Voila

Dimineata ma trezesc ciudat. Imi sunt dragi oamenii si aventura asta, insa e ultima zi. E trist, dar e bine, ma bucur cand simt ca nu m-as mai intoarce, ca e asa de bine ca nu m-as mai intoarce curand. Iar Andrei ne va parasi mai repede. Trebuie sa plece, ca apoi sa plece iar, ca apoi sa plece mai departe. Mai departe in viata, in aventuri, intr-o directie despre care eu nu stiu prea multe, oricum. Nu prea mancam, e ultima zi, si poate ne-am saturat de oua, drob (cu mult prea multe reclame), cozonac, telemea. Dar cand ne va prinde cu adevat foamea, vor fi foarte bune. Ajungem in Selistat dupa ce urcam un deal. E fain drumul, e in judetul Brasov, deci, evident, neasfaltat, cu gauri :)) You know. :)) Avem doar un oras minunat, in rest...D-zeu cu mila!
Intram in sat, gasim SATEANUL (caci in fiecare sat l-am cautat pe pastratorul cheii) si intram in curtea bisericii. Aceasta detine o pensiune si gazduieste deseori tabere de copii (probabil fosta scoala nemteasca, sau casa parohiala). Intelegem cumva ca lumea lauda acest sat datorita existentei acestei pensiuni. Nu vizitam prea mult, numai turnul slaninii si turnul bisericii, cealalta cheie fiind la o alta persoana, care probabil se afla la slujba din a doua zi de Paste. Asa ca nu insistam. Sateanul nostru nu accepta bani, daca nu a putut taia bilet de intrare. Wow.
Satul e cu adevarat in mijlocul naturii, constientizam asta dupa ce urcam random spre Cincu, prin fanete. Stanele ne ocolesc, la fel si cainii. Sau sunt potoliti imediat de ciobani. Mancam in varful dealului. Ziua nu e asa de frumoasa ca cea anterioara, e insa un cer dramatic si din varful dealului se vad Fagarasii. Andrei ne-a parasit de ceva vreme, dar am facut cum a zis el, adica din varful dealului, prima la dreapta si a doua la stanga, chiar daca nu l-am urcat asa cum au fost indicatiile. Eu insa cred ca nu functionez mereu asa. Si uneori iese bine. Si am iesit exact in Cincu, asta dupa ce am cautat cel mai frumos unghi din care sa vedem satul, pur si simplu luand-o prin iarba cu bicicleta. Si cat de frumos a fost, si toti trei simteam asta.
In Cincu am avut parte de o alta surpriza, de ceva ce eu vred ca aveam nevoie: sa ne povesteasca cineva despre biserica sa draga. Sa fie pasionat, atat de pasionat incat sa ne transmita dragul de locul respectiv, de catedrala, de el, de sat, de Transilvania. Sa ne spuna tot, de la cum radeau satenii in vremuri de mult apuse, la explicatiile legate de steagul si stema zonei, la statuile din catedrala, tuneluri, jderi care prind porumbei si pazesc monumentul, fantana, la cum se face cognacul... Si asta in mai bine de doua ore. Pierdem urmatorul tren si suntem nevoiti sa il prindem pe ultimul.
D-nul ghid ne mai spune, taind constiincios bilete pentru noi si inca un grup venit dupa noi, ca biserica cea mai vizitata primeste ceva fonduri in plus, ca premiu pentru interesul pe care l-a trezit. Mai zabovim putin si la Cincsor, o b.f. mai cocheta, dupa parerea mea, insa deja nimic nu se ridica la nivelul reinsufletitei biserici Cincu. Un lucru sigur e ca pe harta UE, NATO... Brasovul e un oras langa Cincu.

 Detaliu-Barcut

 Spre Selistat

 Selistat- nume pronuntat de locuitori nemteste-Zelistat

 B.F. Selistat.

 Si Turnul Slaninii e pregatit sa adaposteasca iar suncile.

 Ponim cu mai putin curaj spre Cincu.

 Dar recapatam curajul pe drum!

 O ultima privire spre Selistat!

 Dupa deal ne asteapta Fagarasii!

 Cincu.

 Ghidul de la Cincu. Sunati-l, merita!

 La revedere Cincu!

 Bun gasit Cincsor!

Postarea e foarte lunga, asa ca nu vreau sa o maresc si mai mult, insa as vrea sa adaug un singur lucru: nu le ocoliti, nu va zgarciti, nu va fofilati si platiti taxele de la intrare, ne furam noua avutul si caciula! Oameni traiesc din aceasta taxa si monumentele tarii, la fel!
Intrarile au fost fie 5 lei/persoana, fie gratis. Intotdeauna ni s-au oferit bilete pentru banii achitati, cu o singura exceptie.