Stiu ca martie, capriciosul, poate fi plin de zapada, dar stie si sa zambeasca. Sa zambeasca larg si cald si sa trezeasca speranta. Speranta unui nou inceput. Si din primele sale zile, in 2013, ne-a zambit.
O luna jumatate mai trebuie sa treaca si din tot sufletul pot canta: s-a sfarsit! Sa vina soare, zi, speranta si lumina!
3 Martie 2013
In sfarsit o zi cu 10 ore de soare non-stop: asta asteptam, de mult timp, noi, iubtorii moderni ai muntelui. (prognoze bune, timp putin, nu are rost sa mergi cand prognozele sunt nefavorabile 100%)
Vant in localitate 25 km/h... superb, nu???
O tura de Ciucas, cu soare, caldura si putin vant si un grup hotarat, format din Corina, Ionut, Kao, Cristina si "Moi". Plecarea din Brasov, regeste, pe la 8:15.
Lasam masina in Pasul Bratocea.
Dupa un forestier de 10 minute, iesim in prima poiana larga, de sub releu. Incepe frenezia pozelor. Pe traseu mai sunt cateva grupulete, formate din cateva persoane, si cam tot atatea aparate de fotografiat.
Caci Ciucasul este gatit si trebuie pozat. Sarbatoreste, probabil, aceasta zi cu soare: jos brazii sai au turturi, iar sus tot este acoperit cu o zapada groasa, care la suprafata s-a topit si vantul a ingretat-o in mii de forme, asemanatoare scurgerilor parietale. Turturi, precum stalactitele, se unesc cu zapada si formeaza adevarate coloane, pe care chiciura s-a depus in cristale. Pe jos, zeci de tipuri de braduleti de cristal, amintesc de pestera, doar soarele si vantul, care ne biciuieste, ne trezesc la realitate: admirati muntii din jur: Vaida, Bucegiul, Baiului, Craiul, Fagarasul, Grohotisului, Tataru', Siriu, Culmea Bratocea, Intorsurii si tot ce se mai vedea pe o raza de cativa zeci de kilometrii: Brasovul, Sf Gheorghe si toata Tara Barsei!
Am resimtit-o, totusi, ca pe o tura grea, vantul batand permanent, pe alocuri cu aproximativ 70-80 km/h . Traseul a fost destul de lung ptr vantul asta. Urmand varianta de iarna, chiar pe linia crestei, am avut destule coborari si urcari si la intoarcere, iar eu am simtit, pe langa ca ma darama vantul, ca-mi fura aerul, ca-mi testeaza vointa si determinarea, uneori chiar si rabdarea, ca as prefera sa-mi lipesc mainile de corp decat sa lupt sa imping betele.
Pentru a recupera masina ne-am intors pe unde am venit, vantul se intetise, insa am avut parte de cateva imagini de apus.
Din punct de vedere al zapezii: pe creasta era un strat solid de zapada inghetata, neplacuta la mers daca se rupea, dar am avut noroc sa nu se rupa des. Ptr skiori era neplacuta pe de-o parte pentru ca era inghetata si apoi datorita cristalelor care feceau skiurile sa vibreze puternic. Daca paraseai linia crestei, se simtea noul strat de zapada cazut sambata, nestabilizat, de aproximativ 20- 25 cm, pulver. In locuri ferite de vant si expunere sudica, s-a inmuiat putin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu