Crai
Cristina, Dana, Simona
“Gagicile” in actiune. Dupa numai o saptamana
de la urcarea la Diana, si esecul fetelor in gasirea acestui traseu, ne hotaram
sa perseveram si sa incercam, in formula noua, sa-l identificam. Cu o saptamana
in urma, eu urcasem Padina Popii, fara intentii in abordarea acestui traseu,
insa Loti, Corina, Cristina, Dana si un prieten de-al lor de langa Retezat l-au
cautat si l-au “ratat la mustata”. Practic, au urcat unde trebuia, dar nesiguri
fiind, au coborat. Tura asta am eliminat insa toate variantele, linia
valcelului se contureaza de la Diana, deci aveam directia, trebuia sa reusim.
Am plecat de pe Padina Popii. Primul valcel este Valcelul Trecatorii Fortate.
Foarte spalat, acesta este rapelat de alpinisti, la retragerea din traseele din
peretii Dianei. Inaintea lui am facut stanga. Am trecut linia muchiei
impadurite si am vazut traseul ce duce pe brana Caprei. Carareaa nu e conturata
nici macar ca la refugiul din Sindilerie. Este abrupta, printre brazi, si
destul de incomoda. Dupa un prag de piatra amestecat cu pamant si destul de
spalat se iese la o piatra, de unde se face dreapta. La doi pasi de acest loc
se deschide perspectiva spre refugiu si imediat se coboara in valcel. De aici
valea este abordabila, chiar fara saritori. Ca si directie, este destul de
greu, de aici, sa mai gresesti traseul , care se contureaza intre peretii
abrupti ce strajuiesc traseul Brana Caprei si cei care strajuesc Padina Popii.
Se prefera insa partea dreapta, apropierea de Padina Popii. Izolarea acestui
loc si descoperirea sa il fac foarte special, un fel de Poiana Inchisa, pe care
doar alpinistii si caprele negre o stiu foarte bine.
A fost o tura foarte reusita, dar care s-a
terminat in alergare. Am plecat cu trenul de 7 dimineata, iar la Curmatura mai
aveam 1:45 de min sa prindem trenul de 19. Am intrat totusi in grafic, deoarece
de la Botorog ne-au luat cu masina colegii mei de dansuri swing Vali si Monica,
veniti la picnic in zona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu