Trebuie sa recunosc ca desi a fost o mare de nori extraordinara, eu nu am fost atunci foarte multumita pentru ca nu intelegeam unde e Grenoble, ce se vede in jos, as fi vrut sa ma pot orienta.
Acum insa, la mai bine de doua luni, ma bucur ca a fost asa. Deja locurile imi sunt cunoscute, iar ca si perspective deja lucrurile se repeta, Vercors, Chartreuse sau Belledonne, cu un pic de Alpes Huez si, evident, omniprezent, Mont Blanc. (care din pacate e mereu acelasi, parca privit din aceeasi perspectiva). Imi aduc aminte cum am tresarit cand l-am vazut in aceasta prima tura, nu ma asteptam deloc la asemenea spectacol. Insa acum astept cu nerabdare sa vad alti si alti munti, poate, daca vrea Domnul, la primavara-vara. Pana atunci, in continuare si, de fapt, mereu, imi vor fi si aceastia de langa mine dragi. (oriunde oi fi, in Romania sau in Grenoble)
Oricum, muuulte trasee sunt de batut si multe locuri de vazut.
