Gandind la modul ideal, as face cate un sejur de 3-6 zile (7-9 zile libere) in fiecare an! Nu sunt foarte departe muntii acestia si sunt extraordinar de frumosi. La capitolul costuri, stau mai rau, sau mai exact, stam mai rau... dar se pot face cateva jonglari, la final balanta sa nu atarne prea mult spre EXPENSIVE.
In Italia de Nord exista foarte clar delimitata notiunea de sezon si extrasezon. Astfel, campingul nostru a fost cam 11 euro/persoana/zi (cu masina inclusa), nu 16, ca in sezon. Au fost si alte avantaje de a merge la inceput de septembrie, cum ar fi faptul ca traseele nu mai erau foarte populate. Vremea era in continuare calda, iar prima zapada nu cazuse inca.
Am pornit tura din Brasov, impreuna cu Teo, intr-un personal rapciugos rau, cum nu mai credeam ca circula pe ruta asta. De la Bucuresti, undeva pe la ora 22, ne-a culeg Gabi. A condus pana in apropiere de Craiova si ne-a cazat la rudele sale. Am plecat de la ei cu miere si bunataturi, am facut cumparaturi suplimentare in Drobeta si am iesit pe la Cazane din tara. Foarte spectaculos si frumos a fost peisajul de pe malul sarbesc. Am traversat Serbia, Croatia, Slovenia. Noaptea ne-am cazat la un camping, in apropiere de Triglav. Ziua urmatoare se anunta urata in Dolomiti, asa ca am decis sa facem o scurta tura in Triglav, de cealalta parte a muntelelui, fata de tura de anul trecut. Este o zona cu pereti mult mai spectaculosi si trasee mai dificile, cu via ferrate. Noi insa am urcat doar pana intr-o sa. Apoi ne-am intors si ne-am suit in masina la venirea ploii, undeva pe la ora 16. Am trecut tunelul in Austria, curand am iesit apoi de pe autostrada si, finally, am ajuns in Italia, in Dolomiti, in apropiere de Cortina d'Ampezzo.
Ceilalti erau deja in camping, insa lenevisera toata ziua.
Triglav
Prima zi din saptamana, prima tura. Bubu ne recomanda o ferrata din apropierea campingului. Eu protestez putin (chiar daca nu vizibil), in capul meu fiind numai Tri Cime.
Insa, ma supun si merg cu Gabi si Teo pe traseu. A fost un traseu foarte fain, in care am catarat mult, portiuni mai expuse decat cele din Crai (dar nu foarte, foarte expuse) si am experimentat pentru prima data impresia de caine legat in lant. Te duceai fix cat aveai lantul. Mereu uitam ca suntem legati, dar, finally, ne-am descurcat si ne-a placut. Am stat si la poze, a venit si un nor mare si negru, amenintator, cand am ajuns in varf, s-a facut si soare pe coborarea spre Cortina si ne-a plouat putin in localitate. Am mers la librarie si am studiat hartile... si am studiat hartile, apoi cartile... Prea multe, prea frumoasa aceasta zona, prea multi munti!
Marti: tura doi
Evident, iar mustacesc ceva, gandindu-ma la Tri Cime.
Mergem la Cinque Tori.
Ce frumos a fost, lectie de istorie, muzeu in aer liber, soare, catarat, plimbare, un prim contact cu Marmolada-Marmelada....
Miercuri: tura impreuna. Sau Team-building-ul Marmolada.
ATENTIE: Pentru Marmolada recomand o urcare pe vreme buna, niste bete de trekking, coltari si o coarda. De asemenea, niste cunostinte minime despre un ghetar.
Grupul a fost format din 7 pesoane, 6 perechi de bete, trei pioleti, unul sau doua cuie de gheata, o pereche de coltari si o coarda. Iar ca incaltaminte, bocanci de trei sezoane. Ne-am asumat si ne-am descurcat. Si a fost si foarte frumos, dar nu as recomanda nimanui o astfel de abordare, care poate, a functionat, doar datorita faptului ca tura era la sfarsitul verii, inca nu ninsese, vremea a fost buna, Bubu avea experienta, noi ne doream sa se termine totul cu bine pentru toti, fara zgarieturi.
Aproape sus
Pe varf.
La coborare, o noua via ferrata. In capatul ei ne asteapta ghetarul, unde ne legam in coarda.
