Grenoble

Cum......vreme trece, vreme vine... am decis sa ma mobilizez dupa saptamana grea pe care am avut-o si sa fac ceva, sa simt ca este vineri dupamasa, adica, cea mai frumoasa jumatate de zi a saptamanii.
Am ales sa merg la un muzeu, insa asa cum se intampla mai nou, nu am facut-o ptr colectii ci pentru atmosfera. Ei bine, muzeul merita vizitat nu numai pentru reconversio-reabilitare asa cum m-am asteptat eu: daca la un moment dat esti covarsit cu informatii care nu-s chiar cele mai interesante pentru un stain, atmosfera te prinde si viceversa. Oricum, un rezumat ar fi: orasul are origini romane, se numea pe vremea aceea Cularo cu sediile administrative la Vienne. Datorita unui imparat care decide fortificarea orasului, isi va schimba denumirea (dupa numele acestuia), in Gratianopolis. Ceva litere mancate, unele schimbate si iata ca rezulta...varianta frantuzeasca Grenoble. Ceva imi scapa mie din explicatia asta...dar daca istoricii asa sustin...Jos putem vedea urmele uneia din cele mai vechi asezari crestine din zona, descoperita in urma santierului pentru realizarea tramvaiului, un baptisteriu. Mai multe nu mai spun, ci las cateva poze, sa decida fiecare daca i-ar placea sau nu muzeul.

Les Ecrins

Pirinei

Aceasta este prima tura pe anul asta, o tura care pe mine m-a atins la "sufletel", cu cer albastru perfect cum n-am mai vazut parca, cu oameni faini, cu locuri minunate, prinse intr-un anotimp special, cu un pic de aventura, un pic de balaureala, un pic de catarat, gheata si coltari si ,evident, cazare la cort. O tura care te innebuneste, care te face sa uiti de orice probleme ai lasat acasa si sa simti ca traiesti, cel putin la nivel sufletesc, o mare bucurie.

Desi n-am atins varful ( Varful Carlit, 2921 m)  in urma nu a ramas decat amintirea unui week-end perfect. Lipseste doar vederea dinspre nord-vest, dar ceea ce ne-am propus, pentru un traseu inceput aproape de ora 12 ziua era cam dificil de atins si, in definitiv, intotdeauna cumva, trebuie sa lasam dorinta de a reveni. Tura asta dorinta se va naste si din faptul ca nu am putut zari dincolo.

Imi pare rau ca in multe momente cheie bateriile de la aparatul meu foto au cedat, cum ar fi frumosul rasarit care ne-a prins pe drum de fiecare data sau centrul istoric al Montpellier-ului.

Revelion

Adriana, cand imi lipsesti, imi e tare drag sa ma uit la poza asta cu tine.