Vine vremea datinilor stramosesti, a umblatului din casa-n casa, a bucuriei de a fi impreuna (nucleul: Carmen, Ella, Alex, Stefan, la care se adauga vechi colindatori care nu ne-au uitat si noi membri in fiecare an). Un ritual prin care in fiecare an vestim nasterea Domnului si intarim sentimentul apartenentei noastre la cultura si civilizatia romaneasca. Din mai multe parti ale Europei, aici, acasa, putem vedea Craciunul ca pe ceva special, departe de bradul american si cadourile frumos ambalate ce ne asteapta si pe noi acasa, la intoarcere, departe de febra magazinelor si caldura caselor in care lumea mananca pana la refuz ceea ce a cumparat in exces.
A fost, ca de obicei, un Craciun in care am colindat pana la 6 dimineata. A fost un Craciun extrem de frumos, cald, care pentru mine s-a incheiat in 27, de Sfantul Stefan, cand am avut parte de o colinda ca la carte.
Multumesc Sebi pentru tot, fara tine mi-ar fi lipsit foarte multe.
