Vara oboseala e oboseala, dormi oricum, la caldura de 40 de grade in camera incinsa. Vara orice adiere dupa ora 21 in Brasov iti trece rece pe sira spinarii, pe brate, si iti ingheata picioarele. Pielea ti-e arsa, dar esti fericit.
Este praf si poluare in casa de langa teatru, de pe strada acriturilor, acolo unde stau "les aisees", insa in spate, la scara de serviciu, este racoare si rasuna o muzica suava: https://www.youtube.com/watch?v=bHivXztSC3s&index=2&list=RDO6jhEqJFgNE
Este praf si poluare in casa de langa teatru, de pe strada acriturilor, acolo unde stau "les aisees", insa in spate, la scara de serviciu, este racoare si rasuna o muzica suava: https://www.youtube.com/watch?v=bHivXztSC3s&index=2&list=RDO6jhEqJFgNE
Azi am fost cu Corina intr-o tura de bicicleta, din Augustin pana in Sfantu Gheorghe, prin muntii Baraolt.
Traseul detaliat a fost: Augustin-Baraolt- Biborteni- Batani-Aita Seaca, Valea Zalanului, Zalan, Sf. Ghe. In total 60 de km de pedalat.
Am plecat din Brasov la 7:30 cu trenul Regiotrans spre Medias si la 8:20 am ajuns la Augustin. (! nu circula in fiecare zi a saptamanii acest tren)
Aproape de gara, trecem podul peste Olt si pornim spre Baraolt. Este numai 9 si totusi soarele arde. Ajunse in Biborteni am facut un popas la unul din izvoarele minerale. Mie mi-a placut foarte tare apa si am regretat ca am numai un bidon de 600 ml.
Din Batani luam si de-ale gurii, un kurtos :D, si pornim spre Aita Seaca. Parasim asfaltul si incepem sa urcam un deal cu fanete. Ce de flori, ce de culori, ce de parfum! Urmeaza o coborare. In 7 km suntem la Aita, din Batani. Mancam si pornim spre V Zalanului, pe drum de tara(alti 7 km). Satul Valea Zalanului e in fundul pamantului, sau la urmatoarea cotitura dupa fundul pamantului. Acesta a fost principiul pe care am mers cand am ales traseul, apoi am aflat de la Corina ca printul Charles are o rezidenta si aici si mi-am pierdut speranta la acel loc uitat de lume pe care il cautam. Ei bine, in realitate, e un sat izolat. Nu are nimic turistic, in sensul in care fiecare localnic este gospodar, harnic si isi vede de treaba sa - cu tractorul, cu coasa, cu animalele -agricultura de subzistenta. Nimeni nu te baga in seama, treci ca o parere. Drumuri de acces facil nu exista, tot satul e compus din 100 de case inghesuite pe o vale strajuita de fanete, cu o ulita stramta.
Ca o comparatie, satele sasesti mi s-au parut mai aproape de civilizatie, insa, in declin, cu case impozante in ruina, cu ape murdare, cu monumente imposibil de restaurat de catre autoritati si comunitati, localitati care asteapta vara pentru a prinde o viata demult apusa si a-si gazdui melancolicii fosti proprietari pentru o saptamana-doua. Ce e de remarcat in m-tii Baraolt e ca satele nu sunt parasite, oameni sunt muncitori, cu case ingrijite si cu scoala cel putin ptr ciclul primar. In curti sunt animale fericite ( :)) ), dupa cum spunea Corina, o speranta ca mai avem in tara si persoane care nu mananca numai E-uri de la supermarket.
In satele sasesti exista deja statutul de turist, fie ca vin tiganii sa iti ceara ceva, fie ca vine cineva sa iti deschida vreo biserica fortificata, fie doar ca esti urmarit cu privirea de niste babe care stau pe banca. Aici insa prezenta umana nu a lasat urme marcante, constructii impunatoare, insa a pastrat acest natural-firesc pe care nu l-am intalnit foarte des. Poate doar in Trascau. Si solul difera de cel al colinelor Transilvane, aveam sa descoperim pe forestire mocirloase: pamantul nu se lipeste de roti, slava dom'lui!
Ca o comparatie, satele sasesti mi s-au parut mai aproape de civilizatie, insa, in declin, cu case impozante in ruina, cu ape murdare, cu monumente imposibil de restaurat de catre autoritati si comunitati, localitati care asteapta vara pentru a prinde o viata demult apusa si a-si gazdui melancolicii fosti proprietari pentru o saptamana-doua. Ce e de remarcat in m-tii Baraolt e ca satele nu sunt parasite, oameni sunt muncitori, cu case ingrijite si cu scoala cel putin ptr ciclul primar. In curti sunt animale fericite ( :)) ), dupa cum spunea Corina, o speranta ca mai avem in tara si persoane care nu mananca numai E-uri de la supermarket.
In satele sasesti exista deja statutul de turist, fie ca vin tiganii sa iti ceara ceva, fie ca vine cineva sa iti deschida vreo biserica fortificata, fie doar ca esti urmarit cu privirea de niste babe care stau pe banca. Aici insa prezenta umana nu a lasat urme marcante, constructii impunatoare, insa a pastrat acest natural-firesc pe care nu l-am intalnit foarte des. Poate doar in Trascau. Si solul difera de cel al colinelor Transilvane, aveam sa descoperim pe forestire mocirloase: pamantul nu se lipeste de roti, slava dom'lui!
Si daca totusi va intrebati ce cauta Charles aici, noi credem ca am gasit raspunsul: nu poti sa nu te simti printesa sau zana daca acolo unde calci se ridica fluturi, unde iarba e plina de specii de plante de toate culorile, unde miresmele de flori si fan cosit se imbina armonios. Ca rezident esti, cu siguranta, mai aproape de tot ce inseamna simplitate si frumusete.
Primirea la resedinta printului nu a fost deloc una calduroasa. Desi este pensiune, probabil are circulatie inchisa, sau doamna cu care am vorbit noi avea mult prea bine intrata in sange superioritatea britanica, destul de la moda la"Brexit". Era, bineinteles, o unguroaica infipta, care nu se potrivea deloc locului, imbracata ca o guvernanta, rigid, intr-o culoare foarte falsa, un rosu inchis.
Daca despre inospitatilitatea ei vadita nu vreau sa mai dau detalii, pot spune ca restul oamenilor intalniti au fost simpli, sinceri si in niciun caz vorba-lunga si chiar daca confundau dreapta cu stanga, incercau sa iti explice drumul.
De la proprietatea lui Charles am mers la o mofeta amenajata (inchisa) si un loc de scaldat amenajat in padure. Erau simpatice, insa trebuia sa ne grabim spre Sf. Ghe asa ca am pornit "in aventura" De aici ulita continua spre Malnas Bai, insa noi, la prima intersectie dupa resedinta printului am luat-o pe un forestier, la dreapta. Initial, cand drumul a devenit mocirlos, ne-am pus sa impingem, apoi insa ne-am plictisit si am trecut peste orice ne-a iesit in cale: noroi, balti peste pedale... Am abandonat putin si am impins iar pe o panta abrupta care ne-a scos pe un platou cu pasune (cam doua viraje). Coborarea a fost foarte faina si am incercat sa stam cat mai mult pe bicicleta, pe santuri, pamant intarit in varii forme, noroi, balti, iarba si pietre.
Din Zalan am coborat spre sos. nationala si 10 km am bagat pe asfalt spre Sf Ghe.
Baraolt
Cata discriminare, ce oferta, mi se face rau!
Biborteni- super izvor. Apa minerala naturala.
Batani in fundal
Spre Aita Seaca, un drum foarte frumos, mirosind extraordinar!
Batani in vale
Aita Seaca in vale
Spre V. Zalanului, explicatii despre cum se face mangalul. Never saw this thing before! Puteam sa jur ca e o activitate disparuta.
Coada randunicii. Uneori aparatul acesta de fotografiat ma induioseaza. Uneori mai vrea sa functioneze.
Poarta lui Charles.
Peste gardul ca de cetate al lui Charles.
Proprietara locului de scaldat
Locul de scaldat.
Roiuri de fluturi, asa cum n-am avut ocazia sa vad vreodata pana acum.
Ultima urcare. Corina si stejarul.
Coborarea spre Zalan
Poarta in Zalan
Zalan
De la proprietatea lui Charles am mers la o mofeta amenajata (inchisa) si un loc de scaldat amenajat in padure. Erau simpatice, insa trebuia sa ne grabim spre Sf. Ghe asa ca am pornit "in aventura" De aici ulita continua spre Malnas Bai, insa noi, la prima intersectie dupa resedinta printului am luat-o pe un forestier, la dreapta. Initial, cand drumul a devenit mocirlos, ne-am pus sa impingem, apoi insa ne-am plictisit si am trecut peste orice ne-a iesit in cale: noroi, balti peste pedale... Am abandonat putin si am impins iar pe o panta abrupta care ne-a scos pe un platou cu pasune (cam doua viraje). Coborarea a fost foarte faina si am incercat sa stam cat mai mult pe bicicleta, pe santuri, pamant intarit in varii forme, noroi, balti, iarba si pietre.
Din Zalan am coborat spre sos. nationala si 10 km am bagat pe asfalt spre Sf Ghe.
