"Bien Dormir" este grupul pe care viseaza toata lumea sa il aiba la serviciu.
Bien Dormir a fost o sansa....care s-a nascut din niste vise, o dorinta imensa de bine, frumos si armonios.
Fizic, Bien Dormir este format din arhitecte, prietenele mele, oameni simpli cu program incarcat, dar cu talente atat de speciale incat iti ridica parul de pe spinare cand si le pun in valoare.
Impreuna am invatat de la Catalina Poesie (Nichita Stanescu ) sa spunem tare :
"SUNT UN OM VIU"
Impreuna am reusit sa facem cateva ture, atat in cursul saptamanii cat si in week-end. Important este ca mai avem o groaza de planuri impreuna... pe care sper sa le realizam si sa vi le impartasesc si voua.
Piatra Mare
Crai cu ViaCarpatica
Fagaras-Vama Veche
Prima tura pe care vreau sa vi-o povestesc este aceasta. Este speciala ptr noi, implinind unul dintre visele fiecarei participante: Cata sa mearga la Podragu (sa vada marmote), Georgi sa ajunga pe Moldoveanu si eu sa cobor spre Sud, pe un drum lin si lung... care sa coincida cu un drum initiatic...in care sa-mi asez eu anumite sertare in ordine.
Deci, am plecat trei voinice intr-o zi de marti (ptr ca luni nu eram gata si intremate dupa bautele din uichend -Georgi :P) cu personalul. Am reusit sa ajung la timp, chiar daca acest lucru se intampla in gara Bartolomeu. In tren povestim si povestim pana cand vine un individ la noi care o intreba pe Catalina: "-tu esti Simo Tamas? - Care Simo Tamas, noi n-avem asa ceva :)) "
Ne suim din Ucea in masina de Victoria, fetele in fata, eu in spate. Dupa o calatorie amuzanta, cu un sofer tanar si curios ("Unde mergeti fetele? La mare? Asa???? ) si un cap dat de tetiera din fata, datorita modului de inchidere a conservei in care am intrat, coboram in oras. De aici drumul nostru se continua pe jos, pe asfalt, apoi pe forestier, apoi ne ia cineva cu masina benevol, iar pe forestier... pana la urma pe carare.
Ajungem dupa 16 la Podragu, punem cortul... urmeaza sa dormim "trei romantic" (Misha citire). Dar... sa dormi la ora 17... nu-i un lucru placut... chiar daca te trezesti de la 5. Ne gandim noi ce sa facem, stand ca "tinerii" la "poarta cortului" si facand posta un cogniac maramuresan, cand ne abordeaza niste polonezi Vorbim, impartim cognacul si suntem invitate in cabana... So, asa incepe o seara minunata de cabana; La un moment dat Georgi preia chitara, si, in toata sala de mese (plina de oameni) se face brusc liniste, iar vocea ei rasuna de-ti ridica parul pe maini si pe spinare! (V-am spus ca fetele mele is talentate :) ).
Mergem noapte tarziu, fericite si imbujorate, la culcare.
Ziua urmatoare pornim pe traseu cu polonezii, care urmeaza sa ne paraseasca in creasta, ei parcurgand traseul spre Balea. Sunt draguti ca ne asteapta si ne dau amintire... un carnat :D
Foarte consistent, va fi impartit de noi pe tot parcursul turei pe munte.
Mult succes, dragi polonezi!
Si iata trapezul!
Catalina se simte mult mai intremata decat mine asa ca cobora sa ia o scrisoare, lasata special ptr noi in refugiu de Via Carpatica; Georgi e incantata ca urcarea pe "Acoperisul Romaniei " nu a fost asa solicitanta si ca ajunge pe vf.
Catalina ne citeste scrisoarea. Vlad Spiru scrie extraordinar, emotionant. Niciodata n-as fi putut sa ma gandesc la imaginea aceea a ciobanului, care, aflandu-se in cel mai inalt punct al Romaniei, priveste spre mare. O imagine profund romaneasca, doua leagane de cultura, doua extremitati care ne definesc granitele, profund inradacinate in identitatea noastra.
Luam rucsacii cu noi pe varf, un lucru ciudat ptr majoritatea turistilor pe langa care trecem. Asta pentru ca noi plecam intr-o aventura de multe ore, pe culmea Malitei. Catinel, pisc dupa pisc... si zari dupa zari se schimba sub ochii nostri. Poteci bolovanoase, cu Moldoveanul in spate, dintr-o perspectiva necunoscuta, urmate de caldari, un lac glaciear si multe culmi inierbate si pustii se succed incet. Incet incet. Iar noi memoram rand dupa rand, vers dupa vers:
Sunt un om viu
Nimic din ce e omenesc nu-mi e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
ma bucur intotdeauna ca sunt.
Nu ma realizez deplin niciodata
pentru ca
am o idee din ce in ce mai buna
despre viata.
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor
Dintre mine si numere,
Bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.
Am si-un defect un pacat
Iau in serios iarba,
Iau in serios leii,
Miscarile aproape perfecte ale cerului.
Si-o rana aproape de mana
ma face sa vad prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, razboaiele.
Dintr-o astfel de intamplare
Mi s-a tras marea intelegere
pe care o am pentru Ulise- si
barbatului cu chip ursuz, Dante Aligheri.
Cu greu mi-as putea imagina
Un pamant pustiu rotindu-se
in jurul soarelui...
(Poate su fiindca exista pe lume
astfel de versuri)
Imi place sa rad, desi
rad rar, avand mereu cat o treaba,
ori calatorind cu o pluta la nesfarsit,
pe oceanul oval al fanteziei
E un spectacol de neuitat acela
de-a sti,
de-a descoperi
harta universului in expansiune,
in timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!
E un trup al tau vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase
Nu-ti ofera vreo sansa
Sa-l mai gasesti.
Imi desfac papirusul vietii
plin de hieroglife,
si ceea ce pot comunica
acum, aici,
dupa o descifrare anevoiasa,
dar nu lipsita de satisfactii,
e un poem inchinat pacii,
ce are pe scurt, urmatorul curpins:
Nu vreau, cand imi ridic tampla din perne,
Sa se lungeasca-n urma mea pe paturi
moartea,
si-n fiece cuvant tasnind spre mine,
pesti putrezi sa-mi arunce, ca-ntr-un rau
oprit.
Nici dupa fiecare pas,
in golul dinapoia mea ramas,
nu vreau,
sa urce moartea-n sus, asemeni
une coloane de mercur,
bolti de infern proptind deasupra-mi...
Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tineretea mea s-ar sparge.
E o fertilitatea nemaipomenita
in pamant si-n pietre si in schelarii
Magnetic, timpul, clipita cu clipita,
gandurile mi le-nalta
ca pe niste trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenita
in pamant si-n pietre si in schelarii.
Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita,
S-ar si uple de ferigi, de balarii!
Doar chipul tau prelung iubito,
Lasa-l asa cu este, razimat
Intre doua batai ale inimii mele,
Ca intre Tigru
Si Eufrat.
Moldoveanul vazut din Sud, pam-param !
Ziua urmatoare ne trezim fericite. Visam la mare. Marea pe care o vom vedea...necuprinsa, o alta zare. Cu totul alta. Si o mare aventura pana acolo, cu doua opriri importante: casa Elisabetei Rizea si Corbii de Piatra.
O buca' de carnat... sa ne'ajunga pana in civilizatie :)
Privind spre Fereastra Mare
Casa Elisabetei Rizea
Rodnei
