Pentru a doua oara parcursa iarna, pentru a doua oara parcursa cu Misha.
Am fost lenesi si n-am plecat cu trenul de 6:15 din Brasov, ci cu cel de 7:55. La ocazie, din Zarnesti, ne-a luat repejor un domn care ne-a povestit ca vrea sa faca un traseu scurt, ca numai vara merge sa te avanti pana pe creste, ca ii place sa mearga in ture in tihna... Exact cam ceea ce ne propusesem si noi! NOT!!!
Am facut multisor pana la Ref Sperantelor (doua ore), deoarece nu vream sa-mi iau bocancii in picioare si am mers cu adidasii pana la intrarea efectiva in Padina, chiar daca pe portiuni scurte mai aparea si gheata. Urcarea pana la Sperantelor am facut-o pe traseul clasic (nemarcat).
M-a surprins la inceput Padina, prin inclinatia mica a pantei. Se vede ca au trecut vreo 8 primaveri de cand n-am mai urcat-o pe zapada.
Cateva saritori erau descoperite, din care una era acoperita in partea superioara cu gheata lucie. Misha a scos coarda, a trecut-o printr-un piton amplasat in peretele vaii, fix deasupra saritorii, si am urcat si eu, mai increzatoare decat daca nu am fi avut-o si folosit-o.
In partea de mijloc, Padina lui Calinet ne-a pregatit o surpriza destul de neplacuta: stratul superior nu era compactat si ne-am afundat pana la genunchi la fiecare pas. Ultima zapada cazuse luni, iar noi urcam padina duminica, in cursul saptamanii fusese soare. Uite cum socoteala de acasa, nu se potriveste intocmai cu cea din targ.
Misha a sapat urme, deoarece eu imi uitasem parazapezile acasa. Cat despre mine, Floare, deh, ce sa zic.
In partea superioara a vaii lucrurile au mers repede si am iesit pe la 15:30 la Ascutit. Ne incadram fix pentru trenul de 18:30, insa eu nu aveam niciun chef sa fug acasa, asa ca, la coborare, am admirat toate florile din pasunile din jurul cabanei Curmatura si ne-am bucurat pana la asfintit de soare. La Botorog am facut stopul si am ajuns pe la 19 in Brasov, exact cum mi-as fi dorit. A fost o tura linistita, tihnita si faina, o tura clasica de primavara!
Vii gagica, vii?
