Important este ca ultima provocare de anul trecut a fost depasita cu succes si ca, cu avant si dor mi-am reluat activitatile in aer liber, alaturi de oameni calzi, intelegatori si draguti, prieteni vechi si mai noi. Am cantat, am dansat si am mers pe munte.
La Malaiesti am plecat in 27 dec, pe la ora 13, cu BlablaCar. Am ajuns cu greu in Predeal...si nu vreau sa-mi inchipui cat de greu au ajuns cei care ne-au dus la mare, din cauza traficului de pe v. Prahovei. Am mers pe sosea...pana ne-am plictisit, spre Paraul Rece. Apoi a fost fain, am povestit, nu ne-am murdarit....gheata a fost doar in fata cabanei Diham si pe Glajerie, de la banca, de unde ne-am pus si coltarii. Am ajuns pe la 7 la Malaiesti. Era liniste, doar un grup de liceeni rasnoveni mai animau atmosfera. Si aveau tuica buna.
Dimineata urmatoare , inainte de plecare, Gabi si-a luat niste "egs wit ciz", apoi am inceput sa urcam din greu caldarile glaciare. Era gheata la suprafata zapezii, dar cred ca se putea merge si fara coltari. Eu insa i-am pus in picioare. Urmele erau facute. O raceala imi da tarcoale si lipsa antrenamentului s-a simtit, dar am ajuns in maxim trei ore la Omu. Am stat in fata cabanei la soare, cam o ora, pana am inghetat, apoi am coborat pe v. Cerbului. Era zapada putina si nu foarte uda, am putut cobori direct pe mijlocul versantului, taind uneori serpentinele de vara, iar apoi am mers pana in apropierea V Priponului direct pe firul vaii. Dupa poiana Costilei, am incercat sa nimerim coborarea spre Gura Diham si am ratat-o din cauza mea...dar am redresat situatia :D.
Tura s-a terminat f repede, cel putin mie asa mi s-a parut, ca s-a derulat ca un film, fara sa pot interveni cumva: mi-am curatat bocancii, ne-a luat o ocazie, am ajuns in gara, am luat biletul si la cateva minute a venit trenul. La revedere Gabi, ciocnim o bere de rev! :)
