Prima zi: Carnic -Cab Gentiana, timp record inregistrat, mers continuu, asudand, 4 ore :))
Asa incepe totul, cu o activitate intensa si nefamiliara....
Ziua doi: Reluam activitatea din ziua intai, impartindu-ne pe doua echipe: cei care se indreapta spre gheata, ptr a se catara pe un sloi ( :D - parearea unui neinitiat) si cei care viseaza la crestele inzapezite ale Pelegii, pleaca spre Bordul Tomii.
Ziua trei- continuam ce am inceput in ziua doi, respectiv exercitiile de inot pe burta, metoda Azorel: cand simti ca te afunzi si nu atingi nimic solid incepi sa aduni zapada sub tine, sa te pui pe partea ventrala pana cand, cu o ultima sfortare reusesti sa te ridici in genunchi. In aceasta zi Bordul Tomii a fost atins, insa nu si Lacul Pietrele.
Se ajunge la Lacul Pietrele si se continua spargerea cararii spre Peleaga, iar drumul pana la Bordul Tomii devine "o autostrada" bine intretinuta. Impreuna cu Vlad, ma plimb doar pana la celebrul bolovan.
Ziua cinci: Ca la serviciu, reluam in fiecare zi acelasi drum, aceeasi directie: unii spre sloi, iar altii, mai harnici si mai indrazneti, spre varf. Este ziua in care speram ca va fi atins, stiind ca pe creasta nu vom mai avea de furca cu zapada mare, spulberata in vale.
Eu imi propun sa vad Bucura de sus, deci sa ies in creasta.
Fiecare a iesit in aceasta zi din cabana, cu siguranta atingandu-si tinta, pentru ca toti vream sa incepem noul an cu dreptul, realizand ceea ce ne-am propus.
Retezatul a fost de neatins anul acesta.... si ne priveste detasat.
Ziua sase: ne intoarcem acasa.
Dupa ce ne-am obisnuit cu frigul (-25 grade), ne-am copt in cabana, dupa ce am invatat sa folosim lopata sau sa inotam, suntem nevoiti sa parasim noile deprinderi si sa ne intoarcem in orasele tarii... spre un trai putin mai agitat.
Unii "mai petrecareti", sau mai nostalgici, asteapta autobuzul.
O poza din Brasov, in a saptea zi a saptamanii... Un frumos pe peisaj de basm, asemeni celor din iernile copilariei, ne aminteste de zapada din Retezat.
LA MULTI ANI!
