Am participat: Catalina, Alex, Adelin si eu la tura.
Mi s-a parut ca am fost o echipa foarte echilibrata, s-a simtit ca am parcurs in varii permutari, aranjamente si combinatii trasee impreuna. Stiam cu totii care ne e ritmul, cat de pregatiti suntem la urcat bolovani, care are deranjamente la stomac daca bea apa fara clor, care pune genunchiul mai des pe stanca, care se sacrifica si merge cu fetele, care are servetele, umede si uscate, care cui ia apararea si cand ...
Am plecat in aceasta tura linistita, stiam doar intrarea, nu si iesirea, pe care o banuiam undeva spre mijlocul crestei Bucsoiului Mic. De fapt, iese cam la 10 minute de varful Bucsoiu, 2492m. E o vale foarte clara, de jos, pana sus. Are si cateva sagetute rosii, pe care baietii le vanau ca pe pokemoni.
Am plecat din Busteni la 8:30, ne-am oprit la MegaImage, ne-a luat cineva la stop spre Gura Dihamului asa ca am scutit cativa kilometrii de marsaluit. 'Ai mai grasi n-au intrat in masina, asa ca au trebuit sa alerge pana la cabana. Grupul s-a reintregit in 5 minute, desi Adelin a fost nevoit sa alerge, si am pornit spre ceea ce in limbaj popular e numit: "panta prostului". Razanad si glumind, chiar mi s-a parut lina si scurta aceasta panta. La Poiana Izvoarelor mancam putin si pornim mai departe. Cand am ajuns la poalele vaii ne-am pus ligheanele in cap si am luat-o la deal, Este o vale lunga. Nori de ceata treceau pe deasupra noastra. Cu o zi inainte plouase puternic in Brasov, insa azi vremea se anunta tocmai buna de asa traseu. Un traseu cu un eveniment trist; in vara anului 2012, trei oameni au fost prinsi de viitura si ingropati sub pietre in partea superioara a vaii. Mai un genunchi pus pe stanca, mai o urzica, mai un ramonaj, un picior tinut in priza sau o mana trasa, urcam incet incet fiecare obstacol. Cu grija, cu mare grija. Reusim astfel sa nu prea clatinam nicio piatra, insa, cu adevarat, sunt destul de multe care abia asteapta sa se pravale.
Iesim in creasta. Este ceata, insa decidem sa urcam pe vf. Bucsoiu. Speram ca se va face mai frumos si va vedea Catalina peisajul. Insa vremea nu se indura si ne goneste, amenintandu-ne cu cateva picaturi. Mancam in saua de sub varf si apoi incepem coborarea pe Balaur. Florile de colt sunt tot acolo, ca intotdeauna, pe spinarea muntelui cu nume desprins din basme. Si Coltii ne privesc distant, de pe partea cealalta a vaii. Catalina si Adelin topaie in ritm de dans, "Cand Bucegii dau zvon de piatra si izvoare", iar Alex e cu gandul numai la zmeura din vale.
Si uite asa ajungem pe la 18 la zmeura. Vremea ne pacaleste si tura asta, amenintandu-ne cu niste picaturi si cu tunete si fulgere spre m-tii Baiului-Neamtului. Coboram pe Munticelu si ajungem la 20:30 in Busteni, la timp pentru a ne lua fiecare ceva bun de mancare.
Foto: Catalina, Adelin si "io"
