Pirinei

Aceasta este prima tura pe anul asta, o tura care pe mine m-a atins la "sufletel", cu cer albastru perfect cum n-am mai vazut parca, cu oameni faini, cu locuri minunate, prinse intr-un anotimp special, cu un pic de aventura, un pic de balaureala, un pic de catarat, gheata si coltari si ,evident, cazare la cort. O tura care te innebuneste, care te face sa uiti de orice probleme ai lasat acasa si sa simti ca traiesti, cel putin la nivel sufletesc, o mare bucurie.

Desi n-am atins varful ( Varful Carlit, 2921 m)  in urma nu a ramas decat amintirea unui week-end perfect. Lipseste doar vederea dinspre nord-vest, dar ceea ce ne-am propus, pentru un traseu inceput aproape de ora 12 ziua era cam dificil de atins si, in definitiv, intotdeauna cumva, trebuie sa lasam dorinta de a reveni. Tura asta dorinta se va naste si din faptul ca nu am putut zari dincolo.

Imi pare rau ca in multe momente cheie bateriile de la aparatul meu foto au cedat, cum ar fi frumosul rasarit care ne-a prins pe drum de fiecare data sau centrul istoric al Montpellier-ului.