A venit si iarna... A venit cu extremele ei: cand umeda si mohorata, cand rece si sclipitoare.
A venit cu un job nou. A venit cu rost, a venit firesc, asa cum decurge totul...
Iarna e timpul sa muncim, sa stam ascunsi in case, la serviciu, in salile de sport. E timpul sa bem un pahar de vin sau ceai, sa ne doara putin in gat, sa simtim cum ne ingheata dintii la o inghititura de apa si cum ne degera mainile pe o bara rece intr-un autobuz.
E timpul sa ne vedem cu prietenii in locuri binecunoscute in sezonul hivernal: pe partie sau la patinoar. E timpul colindului, al mirosului de brad, a catorva zile libere, a catorva nopti nedormite. E timpul sa petreci cateva ore cu familia si sa te gandesti: oare ce ar putea "Mos Craciun" sa fabrice si sa aseze sub brad?
La mine acasa e timpul ptr dulceata de portocale si tarta cu lamaie, a unor prieteni vechi, a unei chitari, a unei oratii si catorva colinde ragusite. E vremea unei nopti istovitoare si feerice, cu zorile ridicandu-se peste o masa incarcata cu sarmare si muraturi, urmata de un 25 dec. linistit si cald, cu mamaia care vine sa cante cu noi: "Din an in an".
Iar in zilele acelea cu soare si ger naprasnic e timpul sa experimentam: cum ne tin obrajii, cum inteapa gerul la nas, cum sclipeste totul. Atunci mergem pe munte... muntele cel alb, unde ne simtim mai mici, sensibili si efemeri, mai simpli si mai fericiti. Asa cum e natura umana in natura asta mare.
Ptr mine iarna este aceasta imbinare de sentimente si feeling-uri, unice in an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu