Closani, Isverna... locuri de vis. Oameni faini.
Aici imi alin mereu sufletul si ma incarc cu voie buna ptr mult timp.
E departe de Brasov, dar merita!
Iar tura asta am simti ca am profitat din plin. Dupa o noapte de nesomn ajunge masina ge gagici la Closani. Raluca ne-a organizat, a iesit super. Se pricepe la planificat ture faine, oricat crede ea ca nu.
In prima zi, apare si victima Pietrii Mari, in pielea lui Cristi. (sau poate victima mea si a Ralucai). Ei bine, povestea asta e mai veche si o sa v-o relatez pe scurt: mirajul Pietrei Mari.
Caci .... are si Closaniul o Piatra Mare, cum au si muntii Barsei. Insa asta se "cucereste" mai greu... Prima oara cand am urcat a fost de Paste. Nu stiam cat aveam de urcat si am plecat numai asa, de-a lela, intr-o plimbare: eu, Raluca si Andrei. Pana la urma, insa, Piatra Mare ne-a prins in mrejele ei si ne-a ambitionat! Patru ore de urcare, cu multa cautare de marcaj, poteca total inexistenta (total total inexistenta), numai padure si desisuri, traseu ilogic construit, fara repere, cu multe schimbari de directie si un marcaj care ajunge in final un simplu punct rosu, neinconjurat de alb. Ei bine...sa urci aproape trei ore non stop e ceva (noi am facut patru si ceva cautand marcajul)... diferenta de nivel... un calcul corect si simplu (confirmat si de harta):1100 m diferenta de nivel.
Si ptr ce sa urci atata la deal, de ce ar face cineva un traseu aici si cat mai e pana ajungem "acolo"... Ei bine, aceste intrebari ne-au facut ambitiosi. Am ajuns pe varf... care e de fapt buza unui front de cuesta spre valea Cernei, de unde se deschide o perspectiva 180 grade spre Godeanu! Si e mare Godeanu!
Ei bine, Andrei a murit de foame cu noi si coaja de paine pe care accidental am aruncat-o in rucsac. Eu nu plec fara paine. Simona Rulz. :D. Ambitia a fost a mea si a Ralucai, iar decizia lui Andrei de a nu mai veni cu noi, asa, in plimbare ne-a arata faptul ca l-am cam chinuit.
Ei bine, la fel a fost si cu Cristi. Am facut tot vreo patru ore. Diferenta era ca toti stiam cat avem de urcat si eram pregatiti ptr asta (cel putin eu si Raluca). Iar traseul, dintr-un anumit punct, inafara de siguranta ca a mai fost parcurs si ca locurile sunt oarecum cunoscute, prezinta aceleasi greutati de descoperire a traseului marcat. A doua oara dificulati de orientare n-au mai fost, dar nici n-am incercat o balaureala. Poata data viitoare... Se inscrie careva?( postul victimei e vacant)
Ziua doi: 31 dec
Plecam din Isverna spre Poiana Beletina.
Scopul nostru era de fapt sa parcurgem pestera , dar eu vroiam sa vad Crovurile pe zapada. Insa ceream prea mult de la o zi scurta...care urma sa se termina cu o noapte tare lunga. Am parcurs Beletina si ne-am intors. Am intrat in pestera lui Emil. Frumoasa pestera a lui Emil....
Mie imi era cunoscuta, insa iarna si zapada mi-au jucat o festa. Dar Ioan apare si Saves za day.
La intrare, e o mica saritoare, stramta. O cobori in ramonaj. Apoi urmeaza partea de taras (vreo 5 m), apoi partea de S-uri (inca vreo 6). Apoi pestera se largeste si coboara constant. Coboara si iar coboara pe firul apei. In doua ore iesim (eu, Raluca si Cata) o recuperam si pe gagica pasionata de citit nocturn, care pazeste intrarea in pestera dar si pe caine. Tomita, cainele lui Emil, ne-a parasit cu mult timp in urma, luandu-se dupa Ioan.
Ziua trei:1 ian.
Anul incepe bine: soare, cald si o plimbare cu multa voie buna, (si cu un tel atins), pe dealul vecin bazei Institutului de Speologie. Descoperim astfel cat de intins e Closaniul. Soare Soare si iar Soare!
Azi pozele sunt realizate de Catalina Papurcu.
La Multi Ani!
Multumim tuturor care au stat sa pregateasca bucatele de revelion: Rodi, Anca, Cristi, Zuluf & Zulufa, Marius.
Ziua patru: plecam... ziua cinci..la serviciu :((
Drumul e frumos (pe lumina). Vizitam culele de la Maldaresti. Da, visam de mult sa le vad. Iar trei fete arhitecte in masina n-ar fi ratat asemena obiectiv turistic. Pretul de intare e foarte mic (trei lei adulti), iar ocolul de 2 km merita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu