Participanti: Vlad, Simo, Cristina
Am urcat V Alba pe o zapada perfecta, beton, insa cam putina pentru februarie
O parte din saritoarea Carnului era descoperita, lucru care m-a mirat foarte tare. Acum cativa ani am urcat de 1 mai si micutul prag nu se vedea deloc.
Desi cei care coborau pe vale ne-au speriat ca sus bate un vant groaznic, nu a fost nici pe departe unul din cele mai puternice. Chiar am putut manca la iesirea in platou.
Coborarea a fost o premiera pentru coechipierii mei. Noroc cu Victor, care a rasarit dinspre Costila si se grabea sa coboare V Priponului, deoarece mi-a confirmat intrarea. Eu incepusem deja sa ezit si sa propun Valea Cerbului.
Coborarea, rapida si usoara se termina la stana asezata pe un piemont, deasupra V Cerbului. Putin mai jos intalnim traseul marcat si coboram in graba, caci ne ameninta intunericul. Alegem una dintre variantele spre Gura Diham, drum utilizat si pentru exploatare, plin de noroi. Ghetutele noastre se murdaresc...si dupa o tura asa de faina toata lumea ajunge sa bombane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu