Este prima tura a lui Dan in Trascau, asa ca trebuia sa fie memorabila.
Am plecat cu cortul in spate, intr-o amiaza din Sebes. Am lasat masina la Intregalde si am inceput urcarea spre Tecsesti. Am ajuns in poieni si am pus cortul. Am facut un foc, pe care n-am avut ce frige si am stat vreo trei ore la povesti. Miroseam a fum, mirosea tot a fum, dar noi eram fericiti. Ne-am pus devreme la somn (pe la 10), caci si noaptea ne-a invaluit repede (pe la 6).
Am adormit, era cald si bine in sac.
Dan ma trezeste. "Aud ceva. Aud pasi". Eu nu auzeam nimic, eram buimaca, in plus aveam si caciula bine infandata pe cap. El era deja agitat... asa ca am decis sa chiui. Ca si asa nu e nimic si daca e ceva poate se sperie.
Mno bun, da-i cu "uiuiuuuuu-ul". Hop raspunsul: GROOOOH! Un guitat urat, puternic... al unui animal speriat. Porci, suntem incercuiti de porci. Panica, Incepem sa facem galagie automat. Atmosfera se precipita, noi batem din palme, ei tropaie... Tropaie din ce in ce mai indepartat, se aud fosnituri in padure. In vreo 10 min iesim si noi sa inspectam zona. E totul sub control, nu mai e nici tipenie.
Dan nu a mai reusit sa doarma decat spre dimineata,iar eu m-am mai trezit doar o data speriata, in rest am dormit bustean.
Am vazut unul din cele mai frumoase rasarituri. A meritat.
Ziua urmatoare eu am avut presimtiri sumbre legate de cainii din sat. Nu imi vine sa cred cat de mult au ajuns sa ma sperie comunitatile si prezenta umana insotita adesea de caini necomunicativi si neprietenosi, asemeni celor care ii cresc. Dupa ce am scapat cu bine de gospodariile de sub Piatra Cetii si ne-am intors in Tecsesti prin Raicani, presimtirea mea sumbra s-a adeverit. Dintr-o curte deschisa au aparut 4 patrupezi, din care trei foarte agresivi, carora nu am avut ce sa le facem, decat sa ne retragem si sa asteptam ca stapana sa coboare o panta spre noi. Tremurand am trecut de ei. Stapana a fost atat de incoerenta incat la inceput ne-a spus ca e vina noastra ca nu i-am privit cu drag pentru ca la final sa ne intrebe de ce nu le-am bagat niste pumni in gura.
Am coborat apoi spre Cheile Rametului. Dan nu se mai bucura de tura, rucsacul era mare, mai aveam ceva pana la destinatie. Cheile sunt frumoase, dar nu le-am parcurs in tihna. Fata de ultima data, la capatul lor a aparut o biserica, iar familia din Bucuresti s-a mutat mai inspre Bradesti.
Probabil vom mai reveni in zona, sa ne bucuram de chei la vara, cand vom incerca sa le parcurgem si prin apa.
Inserarea ne-a prins la masina, am revenit la Sebes si abia luni, in Brasov.
Home sweeeeet home. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu